Literadura nr. 38 (15)
Teo CABEL
O zi memorabilă
nul acesta este aproape de final. Am realizat, la o cafea, că pentru mine este un început. Pe 09 decembrie la Centrul Național Sportiv „Arcul de Triumf”, am participat la Serbarea de Încheiere a Anului literar 2025, la Filiala de Poezie – București a Uniunii Scriitorilor din România. Rațional am realizat imediat, emoțional – abia acum, scriind aceste rânduri resimt sentimentul de recunoștință față de cei care au crezut în mine și m-au sprijinit. Sentimentul profund de bucurie.
Am scris cu o anumită discreție, fără zgomot și fără intenția de a demonstra ceva anume. Am scris pentru că unele lucruri, am considerat eu, nu puteau fi lăsate nespuse. Pentru că în literatură forma cea mai clară a gândului apare abia atunci când îl așterni. Faptul că munca aceasta a fost văzută și validată înseamnă mult – nu neapărat ca recompensă, ci ca semn că drumul pe care merg nu este complet izolat.
Invitat special a fost Președintele Uniunii Scriitorilor din România, domnul Varujan Vosganian,
care a deschis evenimentul vorbind despre condiția scriitorului din trecut și până azi.
Mulțumesc colegilor de la filiala București pentru primirea făcută! Am reîntâlnit scriitori pe care îi cunoșteam: Corneliu Vasile, Passionaria Stoicescu, Victoria Milescu, Evelyne Croitoru, Luminița Zaharia, Nicoleta Milea, Mihaela Aionesei, Carmen Secere. I-am recunoscut pe: Emil Lungeanu, Ion Lazu, Lidia Lazu, Simona Grația Dima. Am fost alături de colegii admiși anul acesta în Filiala București: A. T. Branca, Ana-Corina Săcrieru
și Lica Octav.
De la Buzău, m-a însoțit poeta Mihaela Roxana Boboc, colegă de redacție la revista Literadura.
La mulți ani, tuturor scriitorilor!
