Brigada diverse – W(e)t o(r) (h)ow?
18 ianuarie 2026
Am rămas… prost. Eram și știam. Nu s-ar fi făcut cine știe ce parale cu 571 de lei luați ginericilor și mireselor. Chiar nu știu să fie coadă la oficiul de căsătorii. Probabil că vreo 10 maxim pe săptămână. Dând la o parte pe cele de abstinență, cam patru luni pe an, rămânem cu vreo 34. Ori 10 ori 571. Cam 200.000 de leuți. Salariul pe un an pentru oricare șef de instituție. Brut sau net. Nu puțini bănuți. De ce s-a renunțat? Probabil fiindcă ies ei de undeva din altă parte. Sigur. Am însă o mare nedumerire pentru una dintre taxele despre care n-am mai auzit până acum și care, la fel, s-a volatilizat. Pentru petardele de confeti. Sunt…. Prost. Să mi se scuze revenirea. Ce ne durea pe noi. Nu umflarea taxelor la case, la mașini, exagerată, putea interesa autoritățile locale. Pe care, vă rog să mă credeți, le vor aduna cu pipeta timp de un an. Mă roade, tot din prostie, gândul cum de nimeni nu-și face un calcul să constate că în timpul vieții casa o vor mai plăti încă o dată și statului, nu numai meseriașilor, proprietarilor de la care au achiziționat-o. Să încercați cu pixul în mână, dacă se verifică.
Localii…. Să-i auziți pe cei mari. Ce îi frământa pe ei. Zilele lipsă de concediu pentru muncitorii sub 18 ani cu handicap. De parcă ăștia pot rupe programul de lucru ca unii zdraveni. Da, ăsta este „darul” bunului Bolojan, trei zile în plus la concediu. Puțin, nene! Dar ei nu de concediu mai lung au nevoie, ci de ceea ce se mai vaită destui cu probleme deja cronice, condiții mai bune doar pentru procurarea medicamentelor și poate un bănuț în plus față de valurile nesfârșite de scumpiri. Poate și de un pic de protecție.
L-am cunoscut. Împrejurările ne-au intersectat drumurile. Un ginere și o fiică cu nevoi de servicii de tinichigerie. Desigur, regreți dispariția oricărui cunoscut. Însă nu văd cum de jurnalele ce-și fac veacul prin oraș au ajuns la concluzia că domnul Ieftenaru este deplâns de întreaga comunitate. Uite, pe mine nu m-a întrebat nimeni. Mai mult de atât, tot pe linie ziaristică, cineva a încercat ce n-a reușit nimeni. Să decreteze un plan de viitor spulberat. Nu este deplasată rezoluția? Asta mi-a adus totuși aminte de un prieten, care la 76 de ani încă speră că-și va duce mai departe activitatea de parcă ar avea patruzeci de ani. Ok, de apreciat, mai ales că regimul lui de viață este de invidiat. Mănâncă după diete speciale, doar produse despre care este sigur că sunt naturale și neinjectate, face sală, nu fumează și are, într-adevăr, o afacere de nivel mare, printre puținii care pot acoperi o nișă în România. „Spulberarea”, însă, m-a dat gata. La 80 ai colonelului, planurile de viitor erau limitate. E de notorietate că, dacă ai scăpat pe la 60 și 70 de Avc și atacuri de cord, după 80 sigur te paște bătrânețea în forma ei supremă. Slăbești, organismul nu mai luptă mai deloc cu factorii nocivi externi și interni și ca atare, chiar dacă mințile rămân întregi, nu te mai țin gladiolele băț și încrezător în orice viitor. Redus la „dacă mai apuc ziua de mâine, mi-a pus Dumnezeu mâna în cap.”. Văd că nimeni nu îl căinează pe Dan Țecu, cu vreo 20 de ani mai tânăr, încă în expansiune economică la ora decesului.
Ce spuneam eu? Nu că Zelenski nu vrea pace și nu Putin? A declarat mai adineauri Trump.
Frați jurnaliști! Sistemul nu se poate împărți în două, care cu Bolojan, care cu Nicușor. Uitați câte cărți mai fac cei de la Psd încă în țară. Ai lor sunt în jumătate dintre administrațiile locale. A! Dacă-și împart cealaltă jumătate, da, sunt de acord cu afirmația.
Criză de apă nu numai la noi? În Anglia, pe la Kent și Sussex, chiar în seara asta „românilor” nu le mai curge la robinet niciun strop. Peste vreo 5.000 de familii năpăstuite. Dar știți ce-a făcut compania, doar pentru că defecțiunea este de natură electrică? Au adus tone de peturi de apă plată gratis pentru cei afectați. Nu ca la noi, să le mai scoți oamenilor cine știe ce vină pe nas ori cine știe ce aroganță să afișezi cu maxim tupeu.
