Literadura nr. 38 (10)
Lidia ZADEH
RĂDĂCINA
mă îndoiesc de mine
până la fibră
ca un copac ce-și caută rostul
într-o furtună fără sfârșit
nici frunzele nu-mi vorbesc
nici ramurile nu-mi amintesc
că ar putea exista un mâine mai blând
sau o furtună mai rea decât precedentele
mă îndoiesc până și de pământ
și parcă tot uit
că el mi-a fost mereu
un sprijin tăcut
dar în tăcerea din jurul meu
unde întrebările se opresc
simt rădăcinile adânci ale cerului
îmi ridic fruntea
las în urmă furtuna ca pe un zgomot
și-mi amintesc
că niciun copac
nu se îndoiește
de rădăcinile
care îl hrănesc
ORDINEA
liniile se încalecă
viețile ni se intersectează
și nimicurile sunt absolut întâmplătoare
imaginația noastră
care sfidează orice regulă
se împletește
cu frigul
unei inimi
care bate la întâmplare
timpul se hrănește
cu marginile noastre
și niciodată nu se satură
oamenii singuri fug unul de altul
fără să știe că împreună
ar putea construi o lume
diferită
dar ce lume?
una în care liniile
n-au nevoie de puncte de sprijin
într-un spațiul gol
unde totul cade și moare
mai devreme sau mai târziu
pentru că atracția gravitațională
este o certitudine
lumea are ordinea sa
dar ordinea
nu-i poate supraviețui lumii
la infinit
MERIDIANELE TĂCERII
pe hărți nevăzute
tăcerea își caută locul
printre meridiane
fără busolă
fără nord
fără sud
ci doar printre linii
care traversează
inimi uitate
fiecare meridian e o rană neînchisă
sau un drum
pe care nu l-am înțeles vreodată
Corneliu VASILE
GEORGE EFTIMIE, Pastile antistres. Epigrame
Buzău, Editura Teocora, 2024
Autorul, născut în anul 1951 la Brăești, este un epigramist de seamă al centrului cultural Buzău și al Cenaclului „Nicolae Grigore Mihăescu-Nigrim”. A mai publicat cărțile de epigrame „Umor pe poante”, „Pe contrasens” și „De-reglare de (p)onturi”, prezentate sau prefațate de Mihai Sălcuțan, vicepreședinte al Uniunii Epigramiștilor din România și președintele cenaclului Nigrim, de Florin Rotaru, Mihai Haivas și Georgică Manole.
Tematica epigramelor este diversificată, autorul având un larg orizont de observație familială, socială, politică și filozofică.
Mentalitatea unor concetățeni este bine prinsă în patru versuri, ca și rutina acordării premiilor din domeniu: „Tratament. Românii mei, de ani de zile/ Au prins ușor învățătura/ Și nu iau pentru stres pastile,/ Ci folosesc… înjurătura.”. Și: „Petru Ioan Gârda la concurs. Premiul mare va să zică/ Ieri l-a câștigat Petrică,/ Astăzi, însă… ghinion,/ Îi revine lui Ion”. Sau: „Condiția patriotismului. Că-ți aperi țara nu e bai,/Cu arma-n mână, nu cu rugi,/ Dar țara-n care vrei să stai…/ Nu cea din care vrei să fugi.”.
Școala și credulitatea sunt alte ținte ale epigramelor lui George Eftimie: „Învățământ. De-acuma școala-i fără premii/ Și vă asigur, e cu rost,/ Ca nu cumva-n decursul vremii/ să se mai simtă proștii… prost.”. Și: „Fake news. Minciuna lui, cum spune lumea toată,/ N-a fost crezută de la început,/ Și nu că ar fi fost nepriceput,/ Dar nu era… destul de gogonată”.
Cum literatura, din care face parte și genul epigramatic, exprimă atitudini ale autorului, care reprezintă atitudinile cititorului și care se recunoaște în aceste creații, nu scapă de floreta epigramei nicio instituție: „Contradicții. Strigă unii-n gura mare/ Că guvernul nu-i în stare/ Și n-am priceput de ce,/ Că-i în stare… de orice”. Sau: „Drag de România mea. Ni-e dragă țara foarte tare/ Și tot mai scumpă-o să devină,/ Că toți privim cu disperare/ Cum crește prețul la lumină”.
Viața de familie este alt obiectiv al epigramistului: „Strategie. Soața-ncepe tărăboiul/ Iar eu tac și-mi coc pogacea,/ Nu mă tem că pierd războiul,/ Cât mă tem… să nu-mi pierd pacea”. Sau: „Confirmare. În fața soaței sunt profan,/ Că-mi demonstrează cu talent,/ Cum făr-să steie la volan…/ Conduce totuși excelent”.
Dependența de „ajutoare” gratuite sau alte dependențe sunt expuse în această carte: „Soluții. E de-acum oficial,/ N-am mai strânge noi cureaua,/ Ajutorul social/De-ar fi sapa și cazmaua”. Sau: Pericolul zilei. La spital l-au internat,/ Starea-i lamentabilă,/ Că-n pahar i s-a turnat/ H2O potabilă”.
Condiția umană, inclusiv a creatorului de literatură, este prezentată cu umor: „Evoluție 1. Munca l-a creat pe om,/ Când a coborât din pom/ Și e greu să se descurce,/ De-aia-ncearcă… să se urce”. Sau: „Alternativă. E greu să scrii când n-ai umor,/ Cu pixul – epigrame bune -/ Vecinul e IT-ist și spune:/ Cu „copy paste” e mai ușor”.
Mersul lucrurilor la nivelul țării face și el obiectul șarjei: „România educată. România-i educată,/ Argumente pot s-aduc,/ Toată lumea cultivată/ Stă cu mâna pe facebook.” Și: „Activitate. S-a dat o lege ce-a decis:/ Hârtia-i numai pentru scris;/ Și alte legi s-au dat, pervers,/ Ce-s numai bune…pentru șters.”.
Cartea mai are și alte epigrame reușite, precum următoarele. „Solicitare. La epigrama premiată,/ Politicos așa cum îs,/ Vă rog să consemnați îndată/ Că nu de autor… am râs”. „Compensații. În Prahova nu-i ca-n Olimp,/ Se merge-nghesuit, la bară,/ Dar nu-i bai, că așa e timp/ Să admirăm frumoasa țară”. „Jigniri. Înțeleg că-i mânioasă,/ Că, ajunsă pe cai mari,/ I-ar fi zis că-i Tămâioasă/ Una… Grasă de Cotnari”. „De ce-am plecat. Eu încă am cetățenia/ Și vin adesea-n România,/ Dar nu de dor, că-s vindecat,/ Ci să nu uit de ce-am plecat.” „Sic transit gloria mundi. Buzăul e imperiul glumii/ Și ăsta-i marele câștig,/ Că toată-nțelepciunea lumii/ Stă-n gaura de la covrig.” „Efecte. Dive mândre și stilate/ Sunt cu ochii după bani/ Și au buzele umflate/ Zilnic… niște barosani”.
Sunt și alte epigrame, care exprimă poziția autorului față de evenimente, probleme și personaje din mediul politic, însă le-am ales doar pe acelea care pot exprima stări și atitudini cu caracter de generalitate. George Eftimie este un epigramist talentat, informat și activ, ceea ce ne îndreptățește să așteptăm cu interes și viitoarele cărți.
