Fărădelegea lui Călin – Merry… execution!
Mărire și decădere….
Mai degrabă decadență. Introducerea unor chestiuni…. Măcar pe altundeva să fi fost amintite. Obligația alternativă face parte dintre acestea. N-om fi proști să nu înțelegem ce ar putea însemna, dar numai așa, într-o doară amintită, parcă nu e tocmai normal. O avea și ea reguli, perioade de îndeplinire. Adică, nu mă mulțumește că i se dau 10 zile debitorului pentru a o duce la îndeplinire. Dacă mai sunt și alte variante? Nu apar astfel fricțiuni și noi întârzieri? Deci, i se oferă alternativa debitorului, nu se sinchisește, termenul trecut dă posibilitatea executorului de a „… îl soma pe debitor, punându-i în vedere să execute prestația aleasă de creditor.”, fiindcă s-a pasat la acesta prestația obligației, care și cum. Debitorul, dacă alege totuși alternativa, va sta la discuții doar cu executorul, îi notifică alegerea și doar executorul îl înștiințează pe creditor despre alegerea creditorului. Asta spune Art. 676, însă eram pe punctul de a scăpă o uzitare abuzivă și deloc potrivită nevoii de directețe a limbajului juridic. De data aceasta „punerea în vedere”. O „înștiințare”, o „somare”, orice altceva decât această expresie cu „ochii” și nu cu încunoștințarea individului, cu conștientizarea celor auzite, văzute și înmagazinate în creier.
Uite, de contraprestația Art. 677 s-a vorbit în codurile dezbătute, civil și procedural civil. Inclusiv în acest paragraf de reciprocitate avem câteva deficiențe. Se clamează încă de la debut concomitența acestui act, cu altă expresie, mai puțin supărătoare și mai nimerită față de cel puțin anterioara „punere în vedere”, „… în același timp…”, dar fraza nu se suspendă și nici măcar nu vine cu o ofertă de gen „în cazul în care legea nu specifică altceva”, nu, absolut nimic. Brusc se trece de la „deodată” la „pe rând”, spulberând înțelesul dicționarului, trecându-l la „… numai dacă…” – în sensul că nu se poate concomitent dacă nu… – cu un creditor obligat la îndeplinirea propriei sarcini întâi ori măcar la o înștiințare că va întârzia, dar tot înainte de a contrapresta debitorul.
Execuții provizorii cu dare de cauțiune – nu înainte de depunerea cauțiunii. Art. 678.
Execuția și actul scris. Cu cuprins. Cine este executorul și unde are sediul. Numele celui de scrie. Data de întocmire, număr dosar. Nume, domicilii, sedii debitor și creditor. Locul și data executării. Măsuri, constatări, explicații, opoziții obiecții (parcă nu tot o împotrivire ar fi; ia să fi fost opuneri, se schimba treaba). Lipsă de părți, refuz, împiedicare de semnare a procesului-verbal. Număr de exemplare. Semnătură executor și alții. Ștampila lu’…. Fir-ar ele toate (aproape, mai puțin vreo trei, h-k) sancționabile cu nulitatea. Art. 679.
De bună voie ori silit…. Îl lași să intre în „odăi”, în birouri, magazii…, de bine. Refuzi, tot intră, dar „… concursul forței publice.”. Executorul. Nu totdeauna însă cu de la sine putere, ci uneori doar cu hotărâre, când creditorul o cere, din partea instanței competente. Repede, în camera de consiliu, cu…. Hopa, terțul! Apărut de nicăieri, cum că la el ar fi bunul. De-ar fi menționat ceva prima frază a Al. 2…. Ioc! Hotărârea neatacabilă. Art. 680.
Intră. Identifică bunurile urmărite ale debitorului, locul, le execută (fără precizarea măcar printr-un exemplu în ce constă executarea; le ia, le secționează pentru a lua parte din ele, le distruge, le ce?). Să fie prezent debitorul, alt membru major al familiei sau altcineva aflat acolo. Nu-i vreunul? Un agent de forță publică sau „… 2 martori asistenți.”. La altcineva decât debitorul în casă execuția are loc doar – știam deja – cu autorizare a instanței.
