Propoziții pretențioase – Aticism
Cui îi mai trebuie tablă după o așa tăietură?
Cui, pasă-mi-te? Proprietarului. El nu știe câte necazuri îți poate aduce o lucrare. Nici tu nu poți anticipa câte necazuri îl pasc pe el. Pe-al tău îl dai deoparte, te doare, te ferești de alte belele și aproape că l-ai uitat. Până simți miros de fum. Ridici nările în vânt, te ridici în picioare, te întorci și… nu-ți vine să-ți crezi ochilor. Din bucătăria de vară a soților Buzoianu stă ridicată o trombă gri-brunetă. Am sărit, am coborât, am alertat pompierii și am încercat să udăm locul de unde flăcările deja scuipau limbi de foc, fără să asediem locul mai mult decât puteam. La o scară aproape unu la unu incendiul se asemănă cu cel din armată, de la Independența, doar fiindcă se petrecea tot la dependințele unei case. Diferența era una singură. Nu erau atâtea ciorcioboate prin curte, nu îngrămădite. Cât despre pompieri, acolo, la marginea satului Bairamdede, nu ar fi ajuns decât după cine știe cât timp, când totul s-ar fi făcut scrum. Negru Vodă era la 33 de kilometri, iar Cobadinul, dacă avea unitate specializată – deși gară nu-i lipsea -, se situa la 17 kilometri. Noroc cu noi, cei zece militari ce lucrau la distrugerea și refacerea grajdurilor de vite, prezenți la mai puțin de 200 de metri, cât ținea drumul până la ieșirea -intrare în IAS, cât se traversa drumul aproape nevăzut înspre dormitoarele noastre – un kilometru – și se ajungea la casele angajaților, pe stânga, prima…. Când am auzit mașina duduind și girofarând pre limba nino-nino, ne-am dat la o parte. Primul în toate comandirul. Dan Manciulea. Fuga la locul cu pricina, constatând și găsind soluția, punând la treabă subalternii cu o precizie de ceas. Pune scara acolo, desfă tabla acolo, bagă apă repede. Și mai spre capăt, să nu se întindă…. Daune puține, muncă în plus pentru noi, nedorită și totuși nesperată. Împovăram moșuleții cu încă o sumă de bani și un surplus de tablă. Bine că am fost totuși noi prin preajmă, cine știe ce s-ar fi putut întâmpla cu ei, unde ar fi putut ajunge pălălăile, dacă ar fi cuprins toată bucătăria. Fumul asfixiant, flăcările ce ar fi invadat bolta, apoi holul din spate al casei…. Nici nu vreau să mă gândesc la repercusiunile neîntâmplate. Știți cum zic românii de un timp încoace, că trăim vremuri astrale, că se aliniază astrele în beneficiul nostru, că atârnăm de ele…. Așa sau nu, ne-am nimerit cu noroc pentru Buzoieni și am și avut parte de un câștig meritat. Chiar dacă atacară băieții în forță acoperișul, daunele au fost mici față de dezastrul ce putea rade cu totul construcția de opt metri lungime. Acoperișul doar în proporție de o șesime, tavanul cam 40 la sută. Pereții foarte puțin. Însă, tencuiala se usca repede, afară, în acei ani, căldurile topeau apa în doar câteva ore. Bătrâneii avuseră baftă. Date fiind împrejurările, din inițiala lucrare, au picat burlanele. Am schimbat numai jgheaburile, mai puțin cele dinspre casa actuală a lui Titi Holban. Uite că îmi scapă numele fostului proprietar, o figură brună, un fost director la o întreprindere de prin oraș. Nu mai știu care. Un singur detaliu vă mai ofer. Tabla toată fusese depozitată în holul-cameră ce dădea din marchiză, ținută ani de zile astfel, nesperat de bine păstrată. Probabil temperatura constantă care nu a produs condens, altfel ar fi oxidat toată.
