Cotețul cu metafore – Covrig cu mac
Covrig cu mac
Mănânc încet și apoi plâng
plâng fără lacrimi și mănânc
covrigul meu la piept îl strâng
apoi oftez din nou adânc…
Plâng, fiindcă tocmai am aflat
că unii, susținând că știu ce fac,
ar fi descoperit că s-au drogat
cei ce-au mâncat covrig cu mac!
Și mă cuprinde, așa, o disperare
pe care, cu putere o s-o strig
cu gura-mi plină, în Piața Mare:
,,- Nu vă atingeți de covrig!”
Este un ordin, nu vreau să vă rog,
pe voi, cei făcători de ordonanțe:
acest covrig e micul nostru drog,
și născătorul nostru de speranțe!
Și p-ăsta v-ați găsit să-l interziceți?
Să ne luați rotunda, mica bucurie?
Covrigul existenței să ni-l rupeți?
Nu tolerăm această barbarie!
Vă blestemăm pe toți să vă ia dracu`
dacă veți îndrăzni, cumva, așa ceva:
să luați de pe covrig până și macu`
ce, tuturor, speranțe ne dădea!
Cum credeți, mă, c-am rezistat
atâta timp, prin ploi, prin vânt și frig,
când, tot mereu noi v-am votat,
iar voi n-ați dat, niciun covrig?
Și nu vă e de-ajuns că ne-ați mințit,
și-abia ne-ați aruncat un covrigel,
iar uneori, mai mult ne-ați amăgit
și ne-ați furat și… gaura din el?
Acum, eu vă somez cu fermitate
și asta-n gura mare o s-o strig:
luați totul din orice și orice din toate,
dar nu ne luați și macul din covrig!
