Cenaclul Alexandru Sihleanu – 15 Noiembrie 2025

ISTORIA, RELIGIA, TRADIȚIILE POPULARE SUNT ELEMENTELE CARE CINSTRUIESC SĂRBĂTORILE UNUI POPOR

Sâmbătă, 15 noiembrie, †) Sf. Cuv. Paisie de la Neamț; Sf. Mc. și Mărturisitori: Gurie, Samona și Aviv diaconul, ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
De la Năvodari, dna Safta Leaută a trimis pentru momentul in memoriam două epigrame:
„(Prietenia e-o comoară) Dacă vrei să-ți fie bine? Prieteni buni și mulți să ai./ Ține-i strâns pe lângă tine/ Să-ți netezești calea spre Rai.
(Nu-i marginaliza) Mă simt umilit, vă zic,/ Când mă face babalâc,/ Că lucrurile vechi, de valoare/ Sunt la mare căutare”.
La momentul in memoriam, dl col Mihai Doina a lecturat: „Azi 11 noiembrie, conform Legii nr. 150/2014, este o sărbătoare istorică: Ziua Veteranilor care au servit țara după Al Doilea Război Mondial în teatrele de operații. Această zi este sărbătorită în întreaga Europă! În ziua de 11 noiembrie 2025 în România mai trăiesc 457 veterani! Pentru omagierea veteranilor, noi, toți românii, să purtăm la butonieră câte o floare de bujor, care este trend românesc.”
A urmat lectorul de serviciu, dl, col Mihai Doina cu un eseu intitulat Ziua tâlharilor. Vă ofer lectura:
„În tradiția populară românească ziua de 11 noiembrie este Ziua Tâlharilor, sau Sărbătoarea Hoților. În calendarul bisericesc creștin-ortodox este trecut Sf. Mare Mc. Mina, urmat de numele a încă patru sfinți. Tot în calendarul creștin am mai întâlnit încă un „Mucenic Mina”, la 10 decembrie. Pentru a-mi lămuri această situație, am început să adun informații, găsind și în calendarul romano-catolic, la 24 noiembrie încă un Sf. Mina… În București există biserica cu hramul „Sf. Mina”, iar la Iași, în Catedrala Mitropolitană se află moaștele Sf. Mina împreună cu încă 31 de sfinți. Dar există și în Suceava, în cartierul Obcin, Biserica Sf. Mina, unde se află două fragmente din moaștele Sf. Mina. Acestea au fost aduse din Grecia, în august 2001 de către Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.
Exista și un oraș numit „Orașul Sf. Mina”, la câțiva kilometri de Alexandria, din Asia Mică, pe malul Lacului Mariout, construit de Împăratul Constantin cel Mare. Orașul a fost distrus de arabi la mijlocul sec. al VII-lea. Patriarhul Chiril al VI-lea al Alexandrei a ridicat o mănăstire pe acel loc în care se află moaștele Sf. Mina.
Strămoșii noștri credeau că acest sfânt îndeplinea orice rugăciune, nu doar a celor care pătimeau de pe urma hoților, ci și pe acelea adresate chiar de hoți. Despre Sf. Mina se crede că este descoperitorul hoților și ucigașilor… Dar cine era acest sfânt? El era de origine egipteană. S-a născut în apropiere de Memphis, străvechea capitală a faraonilor. A trăit în timpul împăraților romani Diocletian și Maximilian. Rămâne orfan de pe când era copil. Tatăl i-a murit când el avea 11 ani, iar mama sa a murit la doar trei ani după acesta.
Numele „Mina” înseamnă „pește” în sanscrită; alte surse afirmă că semnificația acestui nume este „vesel”; în limba veche egipteană se traduce prin „determinat”, iar unii istorici greci susțin că numele provine din grecescul antic Menas (Minas), care este interpretat ca „lună” sau „lunar”. Alte surse susțin că numele Mina este englezesc, însemnând „luptător dârz”, ori este diminutivul numelui Wilhelmina.
Sfântul Mina a fost ofițer egiptean în armata romană, însă pe 23 februarie 303, când Diocletian a emis primul edict de persecutare a creștinilor, el părăsește armata, renunțând la haina militară și îmbracă haina pustnicului, retrăgându-se în deșert și se dedică vieții ascetice. După puțin timp, Dumnezeu i-a dat puterea de a face minuni.
În vremea petrecută în pustiu l-a întâlnit pe Sf. Macarie Egipteanul, care i-a spus: „Ce cauți Mina, de unul singur, între cer și pământ? Locul tău este printre oameni, ca aceștia să ia aminte la cuvintele și faptele tale. Dacă ai schimbat o haină de ostaș cu alta, atunci sfârșește pe câmpul de luptă, înviezi ca un învingător fără sabie!”
Prezent în Cotyaeum, la celebrarea unei sărbători păgâne, mărturisește fără ezitare că este creștin. Este luat de soldații romani și dus înaintea prefectului Pyrrhus. Pentru că a refuzat să se lepede de credința în Hristos, i s-au tăiat mâinile, picioarele și capul.
În Legendele Olimpului am întâlnit un zeu numit „micul tâlhar”, cu numele adevărat Hermes. Acesta era fiul lui Zeus. Îndată ce-l născuse Maia, el sărise repede din leagăn, aruncând scutecele și porni să călătorească prin poiană. Dar cum era desculț, băiatul rupea ramuri de mirt și tamarisc. Din ele li-a împletit sandale. Mergând pe coasta muntelui Cyllene (din Arcadia) a întâlnit o broască țestoasă, i-a luat acesteia țestul și și-a făcut o liră, cu ajutorul căreia cânta povestea dragostei lui Zeus cu mama sa, gingașa Maia.
Mergând prin poiene a zărit niște cirezi de vite păzite de zeul Apollo și i le fură pe nesimțite. Apollo însă îi prinse urma și i-a cerut boii înapoi. Dar Hermes ascunsese cirezile într-un loc sigur și se întorsese acasă, prefăcându-se că doarme în leagăn. Apollo l-a dus în fața lui Zeus, însă Hermes se jura că Apollo minte. Dibăcia lui Hermes l-a convins pe Zeus că e nevinovat, iar Zeus a râs și a spus: „De azi Hermes o să fie zeul născocitorilor de lucruri, al oratorilor, al hoților și al celor care călătoresc în lumea largă”.
Și micul zeu a continuat să fure: a furat arcul cu săgeți a lui Apollo, lui Hefaistos, fierarul șchiop, i-a furat cleștele de aramă, lui Poseidon i-a furat tridentul, iar frumoasei Afrodita i-a furt un brâu de aur. Hermes ar fi vrut să fure de la Zeus fulgerul, dar se temuse de tatăl său și de răzbunarea acestuia. Însă mult îi mai plăcea să fure, să râdă și să batjocorească pe toți aflații în preajma sa. Dar se apucase de negoțuri, vânzându-i lui Apollo lira. Aflând de această vânzare, Zeus a stabilit ca Hermes să oblăduiască negoțul și înșelăciunea, și îi încredința treburi cu duiumul și-n toate își arătase istețime.
Din informațiile culese am reținut tradițiile și obiceiurile de Sf. Mare Mc. Mina. În timpul sărbătorii Sf. Mina, credincioșii sunt sfătuiți să nu părăsească biserica cu mâinile pline, chiar dacă obiectele au fost sfințite, deoarece se crede că Sf. Mina s-ar putea înfuria. Oamenii disperați care se roagă Sf. Mina în această zi găsesc putere și încredere în propria lor capacitate.
Femeile merg la biserică în această zi pentru a aduce lumânări și le lipesc șa sfeșnice cu capătul pe care de obicei îl aprind. Potrivit tradiției, se crede că schimbă gândurile dușmanilor.
Fetele urmează și ele același ritual cu lumânările, în speranța că inimile celor doriți se vor întoarce la ele.
Tot în această zi se plătesc acatiste pentru măritiș, pentru împlinirea blestemelor și aflarea unor taine.
La Sf. Mina vin să se roage oamenii cu diverse probleme. Sfântul oferă ajutor și celor care doresc să-și clarifice gândurile și să își îndrepte viața pe calea cea bună.
Tot la data de 11noiembrie se spun rugăciuni și pentru dușmani, pentru infractori și tâlhari, pentru ca Dumnezeu să le lumineze mințile și sufletele.
În iunie 1942, în campania din Africa de Nord, care a fost decisivă pentru rezultatul celui de Al Doilea Război Mondial, forțele germane aflate sub comanda generalului Rommel erau la drum spre Alexandria. Între forțele aliate, mult mai slabe și armata germană, superioară din punct de vedere numeric și militar, a avut loc o luptă. În prima noapte de luptă, la miezul nopții, se spune că Sf. Mare Mc. Mina a ieșit din biserică, aflată lângă tabăra germană, în fruntea unei caravane de cămile, exact așa cum era înfățișată pictura murală din biserică. Apariția miraculoasă a subminat atât de mult moralul german, încât a contribuit la victoria strălucitoare a aliaților. Winston Churchill a notat despre această victorie: „Înainte de Alamein (locul bătăliei) nu am avut nicio victorie. După Alamein, nu am avut niciodată o înfrângere”.
Multe și diverse erau practicile strămoșilor noștri izvorâte din credințele populare. Pe vremuri existau reguli stricte, cu privire la furat. Astfel, nimeni nu fura sâmbăta și duminica. Cei care mergeau la furat, trebuiau să aibă asupra lor o mână de om sau de copil, mort, ori degetul cel mic al mortului , sau lumânarea pe care a ținut-o între degete mortul. Alți hoți obișnuiau să ia cu ei câțiva dinți, sau oase de la un mort, ori iarba fierului (căreia i se spunea și „iarba tâlharului”). Cu acestea înconjurau obiectivul vizat. Unii martori relatau că toți ai casei, inclusiv câinii, adormeau ca… morți. Dacă se întâmpla ca în timpul furtului să se audă un nechezat de cal, hoții renunțau să-și continue treaba. În schimb, dacă răgea o vacă, se putea „opera” în voie, acesta fiind semnal că totul decurge conform graficului.
O altă regulă strictă privea femeile însărcinate, acestea neavând voie să fure nimic, altfel copilului născut îi ieșeau pete pe trup. Pruncului nou născut nu trebuia să se taie unghiile și părul vreme de un an, altfel ajungea hoț când se făcea mare, putând fi ușor recunoscut. Dacă nu se respectau toate regulile, se putea întâmpla precum în cântecul (versurile) următoare: „Când eram de-o săptămână/ Furam ceapă din grădină./ Când eram de-o lună, două,/ Furam cloșca de pe ouă,/ Iar când eram de doi ani-trei ani/ Mă-nvățam a fura cai”.
Unele lucruri, spre a fi folositoare, trebuiau să fie furate: prin acest furt, de natură rituală lucrurile respective devenind oarecum sacre. Dacă obiectele aparțineau unor persoane speciale (preotul, gravida, vădana, cerșetorul…) era și mai bine . Așa se explică furatul miresei, ca cel mai rapid mijloc de apropiere dintre două familii, sau furatul a două nuci, cât mai mici, de către mama care avea un copil născut cu testicule mari. Nucile furate erau puse în oala în care se încălzea apă pentru scăldătoare”.
Lectorul de astăzi, dl col Mihai Doina trebuie felicitat pentru munca de documentare în realizarea unui eseu în care sărbătorile religioase se împletesc cu tradițiile populare, la care intervin și date istorice și de multe ori sunt scoase la lumină lucruri mai puțin cunoscute. Îi dorim sănătate și îl așteptăm la o nouă lectură de acest gen.
„Am rămas uimit de materialul audiat astăzi, creația dlui col Doina. Pot compara materialul cu așa numitele cristiane (slalomul pe care îl fac schiorii când coboară). Nu știam că Sf. Mare Mc. Mina are o poveste așa interesantă. Nu mă pot lăuda, neavând cultura religioasă pe care o are dl col. Doina. Cred că at fi făcut față și rolului de capelan militar. Pentru mine numele de Mina, cu scuzele de rigoare, este legat de Institutul Mina Minovici.
În material apar o mulțime de locuri și personaje care mi-au făcut plăcere să mi le reamintesc sau de care acum am auzit prima dată.
Îmi face plăcere să vin la cenaclu să cunosc creațiile literare ale cenacliștilor, să vorbim, să comentăm și să râdem. Din aceste motive sper să pot veni cât mai mult timp la cenaclu.
Multă sănătate domnului colonel!” (Dan Zanfirescu)
„:Lectorul de astăzi ne fură atenția și admirația cu un minunat material despre ziua tâlharilor. Documentația dumnealui, întotdeauna amplă și exactă, ne-a trezit din nou fascinația și respectul. Dl Doina prezintă într-un contrast aproape poetic, portretele Sf. Mare Mc. Mina și a vicleanului zeu Hermes. Alăturarea unei figuri creștine importante cu o zeitate olimpiană, Mi-a adus aminte de poezia Venere și Madonă a lui Mihai Eminescu.
Purtându-ne de la Imperiul Roman până la Al Treilea Reich, dl colonel ne prezintă un material interesant și plin de lucruri uimitoare pe care nu le-am mai auzit până acum. Mă simt „tâlhărit” pentru că acest material s-a terminat așa de repede” (Alexandru Gabriel Dinu alias Alecsander Dinuenze)
„În cadrul ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu, astăzi am ascultat cu mare bucurie epigramele transmise de dna Safta Leaută căreia îi mulțumesc pentru aceste mesaje pline de învățăminte transmise râmnicenilor în cadrul cenaclului.
În continuare am ascultat, cu același interes, eseul prezentat de un documentarist în persoana dlui Mihai Doina. Este o prezență cu informații la zi pe care le prezintă auditorilor în cadrul cenaclului.
Este așteptat, în continuare, cu astfel de prezentări documentar-literare. Îi mulțumim pentru ceea ce a prezentat astăzi și îi dorim multă inspirație.” (Adrian Câmpeanu)
„Lectorul de astăzi, dl Doina Mihai, ne-a prezentat o serie de documente și întâmplări din viața Sf. Mare Mc/ Mina, precum și o prezentare scurtă despre zeul Hermes din Legendele Olimpului. Dumnealui, prin prezentarea pe care o face, ne aduce la cunoștință întâmplări despre care mulți dintre noi nu știam.
De exemplu, despre Sf. Mare Mc. Mina nu știam că reprezintă ca fiind și un ocrotitor al celor păgubiți de tâlhari. Egiptean fiind angajat în armata romană, s-a orientat către religia creștină în timpul domniilor împăraților romani Diocletian și Maximilian, părăsind serviciul militar. Rămas orfan de mic și-a găsit alinarea în credința creștină, ajutând pe cei nevoiași. În memoria s au fost ridicate biserici și la noi în țară, iar în Mitropolia Iași se află o parte din moaștele acestui sfânt. De asemenea, este sărbătorit acest sfânt în Grecia, în Egipt și în țara noastră.
În materialul prezentat se amintește chiar și de existența unui oraș care i-a purtat numele, Orașul Sfântul Mina, aflat la câțiva kilometri de orașul Alexandria din Asia Mică și construit de Împăratul Constantin cel Mare, distrus de arabi la mijlocul sec. al VII-lea. Se amintește și de mănăstirea în care se află moaște ale sfântului, locaș construit de Patriarhul Chiril al VI-lea al Alexandriei.
Mare parte dintre creștini credeau că Sf. Mar Mc. Mina îndeplinea orice rugăciune. Numelui său i s-au dat diferite interpretări: în sanscrită înseamnă pește, înseamnă și vesel, în grecește însemnând lună sau lunar, iar în engleză însemnând luptător dârz.
Puterea de a face minuni i-a fost dată de Dumnezeu pentru viața ascetică dusă în deșert, ajutorul dat clor aflați în nevoie și credința sa creștină nestrămutată.
Felicitări dlui Doina pentru documentarea făcută și elementele noi prezentate în cenaclu.” (Georgeta Iuga)
„Îi transmit dlui Doina felicitări pentru materialul prezentat astăzi, pentru atenția cu care ne explică amănunte din viața Sf. Mare Mc. Mina. Îl așteptăm cu alte relatări, tot atât de încântătoare.” (Floarea Frățilă)
Sâmbătă, 22 noiembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dl Adrian Câmpeanu alias Firudo Kokoku. O săptămână frumoasă și spor la scris! Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie: