Muzica zilelor noastre: Una dintre plăcerile mele: „Violoncellissimo”
De niște ani buni încoa’, când am dat cu ochii și urechile, fascinat de alcătuirea menționată-n titlu, a profului’ Cazacu. De la UNMB. Deopotrivă director la Filarmonica „Enescu”, din Capitală. Pasionat peste poate de instrumentu’ ce dă, inspirat, numele trupei. Repertoriul vast al acesteia întinzându-se, fără probleme, de la clasic la modern. Mai precis, de la baroc la jazz-rock. Fiind realmente o uriașă plăcere a o asculta în superconcerte…
Ei bine, recent, îi reauzii, revăzui pe maestru și emulii săi pe scena filarmonicii de pe mal de Argeș într-o cântare de zile mari. Ce m-a, ne-a umplut de vibrații pozitive, menținând indiscutabil dorința unei noi întâlniri cu ei cât mai iute. Sunt aleși pe sprânceană și îndrumați vrednic de mentoru’ neobosit. Uniți perfect „în cuget și-n simțiri” muzicale, produsu’ sonor le e, firesc, unu’ demn pretutindeni de toată lauda. Spun asta nu doar pentru că sunt iubiți unanim în România noastră, ci și pentru succesele clar obținute-n afară, prin țări străine. Pe unde umblară pân-acuma benefic deplin. Motiv temeinic să vie-n Pitești măcar o dată pe sezon ca să ne salte pe toți de pe scaune cu ritmu’, melodicitatea și energia de care sunt capabili vădit. Sub conducerea adecvată, perfectă, echilibrată, stimulatoare Cazacă,..
Trebuie să adaug, finalmente, că în echipă fuse și Ștefan, fiul talentat cel puțin la fel ca tătânele Marin. Având o certă contribuție la spectacol. Dumnezeu să-i țină, pe ei și pe colegi, sănătoși, viguroși, productivi și-n viitor. Realmente meritat. Iar pe noi, apți să-i reascultăm live și să tot gustăm din arta lor interpretativă excelentă nespus…
Adrian SIMEANU
