Cotețul cu metafore – Ceață
Ceață
Ce ață subțire te trage pe tine
spre traiul lumesc cel anost,
în care Timpul, pare că vine
însă, de fapt, el doar a fost?
Cea țărână cu surda-i chemare
pe care încerci s-o mai asculți,
întors din Lumea aceea mare,
în care-am venit toți, desculți?
Cea țărănească, părăsită căsuță
ce-și caută sufletul printre uluci
ori acea mică și veche căruță,
care așteaptă la umbra de nuci?
Cea țară, precum casa rămasă,
unde-ai lăsat începutul de viață,
în cuiul uitat în grinda cea groasă?
Toate se văd acum, ca prin ceață!…
