Cotețul cu metafore – Căință
Căință
După ce am zis ce-am zis
despre respectiva „Groapă”,
văd că unii s-au decis
astuparea ei s-o înceapă…
Și așa, acum, când scriu,
sub fereastră, mulți băieți
știu ce fac și fac ce știu,
cu mături și cu lopeți…
Asta-nseamnă să vorbești
numai să te afli-n treabă
și fără să te gândești
aruncând cuvinte-n grabă…
Căci, dacă mai așteptam
și aveam un bob răbdare,
poate că nu mai greșeam
scriind despre groapa mare…
Azi am tras învățăminte
din această întâmplare
o să fiu cu luare-aminte
și nu doar cu gura mare…
Fără cânt de planetare,
fără corul de pivoți,
plictiseala va fi mare,
fără scrâșnetul de roți…
Asta este, n-am ce face,
o să mă obișnuiesc,
și-o să fac cu mine pace
și cu cei care muncesc…
Deci, mi s-a părut cinstit
și să recunosc că „vina”
de-a mă face mai spășit,
este a doamnei… Marina!
