Fărădelegea lui Călin – Good and bad
Ageamii? Mai ba!
„Persoanele” lor, ale ăstora de redactară Codul de Procedură Civilă, au nevoie de o specializare juridică. Altfel nu ar putea ști unde, care și cum se face uz de normele de drept necesare. De la asta la soluționare, chiar chestiunea de față fiind dezideratul Art. 601, parcă nu se prea leagă. Era necesară doar conexarea soluției cu cadrul strict al legislației și stipulările contractului ce a devenit bază de litigiu. Unele și altele au încă un adaos inutil, doar una dintre finalurile posibile: soluție în echitate.
Și aici cred că avem o chestiune ambiguă, la Art. 602. Cu sau fără modalitate de deliberare în convenția arbitrală, obținerea soluției este clar secretă. Bucătăria internă este normal să rămână acolo, în cadrul trioului. Bizară, dacă se dorea altceva, este compunerea frazei. Cu arbitri „secretizați” – cred că unul singur trebuia încondeiat -, când convenția are scrise operațiunile, cu tribunal când ele lipsesc. Pronunțarea are un termen de amânare de 21 de zile. Evident, majoritatea dă soluția finală. Ca la hotărârile judecătorești, se întocmește o hârtie, aici minută cu numele, cu dispozitiv care ar putea conține și opinia minoritară. De această dată au nimerit numărul corect, unu, pentru „separatista” opinie.
Long play șase sute trei. Cu obișnuitele cutume caligrafico-juridice, hotărârea arbitrilor se înscrie în lista de cerințe anterioare. Cine-s arbitri, unde și când s-a pronunțat hotărârea. Numele părților, domicilii, sedii, reprezentanți, alte persoane participante. Ce convenție a stat la baza arbitrajului, obiect de litigiu, scurte susțineri de cauză a părților. Motivele hotărârii (de fapt și drept la soluția în favoarea unei părți, motive, doar, pentru echitate; n-o fi inutil?). Dispozitiv. Semnături. Până în acest punct toate succinte. Nu și Al. 2 și 3. Pentru opinia separată înscris cu motive separat. Dar și opiniile concurente au nevoie de motivările personale separate. Pentru „vorbe” chestiunile rămân așa. Pentru proprietăți, hotărârea are nevoie de o încuviințare judecătorească sau de un act notarial de punere în posesie. Procedura are nevoie de plată a impozitului, înscrierea în cartea funciară, transferul de proprietate. Chestiuni supervizate și verificate de instanță și în cazul executării silite.
Nu era mai bine tot o judecată normală? Parcă mai sigure ar fi părțile. Să nu se ajungă la lămuriri suplimentare, la dispoziții potrivnice, la explicarea aplicării hotărârii arbitrale. Că se uită. Ori un capăt de cerere, ori o cerere conexă, incidentală. Și ajunge tot partea să tragă de mânecă tribunalul. Oricum, toate nemulțumirile sunt scrise sub formă de cerere și se rezolvă în 10 zile. O încheiere pentru greșelile materiale textuale, greșeli evidente, dar nu de înțeles a hotărârii, greșeli de calcul. La cerere sau din oficiu. De-o fi nevoie și de vreo citare…. Pronunțare imediată, parte din hotărâre. Însă nu cu cheltuieli impuse părților. Art. 604.
Îndată și cu o lună nu se potrivesc deloc. Să aștepți 30 de zile să comunici hotărârea, după ce i-ai obligat pe arbitri să grăbească forma finală și corectă…. Ok, cere partea, dai o dovada de comunicare. La ce bună, la ce folosește și ce conține? Art. 605.
Hotărâre: „… definitivă și obligatorie.”. Art. 606.
Tot o lună după comunicare pentru depunerea dosarului la tribunalul de circumscripție, cu „recipisele” comunicării hotărârii. Art. 607.
