Brigada diverse – (L)a f(o)c u(n) a(g)ro o(ș)tean
13, 14 octombrie 2025
Mi s-a răsucit nea Mărin acolo unde este. Să fi auzit el cum comentatorii de fotbal mi ți l-au făcut oltean pe-un fotbalist colorat din moșii lui africani. Sportul ăsta…. Cu balon rotund și românesc. Cum fusese și meciul ăsta din urmă. Zero goluri până…. Păi, de-ar fi fost legile legi și arbitrii arbitri, s-ar fi cerut anularea chinuitei victorii. Austriecii n-ar mai fi avut regrete că după minutul ultim de prelungire, al secundei reprize, un concetățean de-al nostru – ăsta era român, nu Luis, nu Bairam, nu Ianis, nu… – le-a făcut felul nici el nu știe cum. Bucurie mare. A proștilor care încă nu au înțeles că fotbalul și jucătorii noștri nu merită una atare. Mai buni de atât nu suntem și nu vom fi, cu tot cu Lucescu.
Scrisesem doar să nu pierd ideea. Dar continui, deși nu-mi era aminte. Cu astfel de năzbâtii omenești…. Să dai rang de general unui pinguin regal. Și cic-ar fi un record de Guinness Book. De tâmpenie, bănuiesc.
Una…. Nona…. Nu știu de unde o am în listă. Însă are…. Crede cuvintele unora care se dau critici de literatură. El i-a prezis un loc în Panteonul scriitorilor din manualele școlare. Nepoții, opinează, o vor studia pe Nona. Sper că se referea la studiul anatomic, fiindcă la poezie….
Ministerul Educației s-a tâmpit. Nu că nu s-ar găsi printre cei vizați apți să dea examen de calificare, după ce au practicat o meserie mai la negru, mai pe unde au putut, dar nu știu unde vor găsi profesioniștii necesari să le certifice abilitățile. Căci la câți urechiști s-au născut pe lumea asta, vai de mama ei de minimă exigență.
Despre nea Iulică…. Fiindcă a plecat la cele…, numiți-le cum credeți, numai de…. Părerile, împărțite. Că Nina, nevastă-sa, ar fi trebuit să renunțe la funeraliile naționale (grai cristoiunian), că a plecat fără să dea orții celor pe care i-a îngropat cu bună știință (un coleg de breaslă, al meu, firește), că n-a murit din moment ce a fost votat cu două mâini și jumătate de trei ori și că viitorimea, deși nu a gustat fierea anilor din urmă, regretă comunismul (mădălinian ionescian). Pe care, cu același regret, nu l-am avut, totuși.
N-am știut până acum câteva zile că Franța tot schimbă primii ca pe șosete….
Mă întrerup. E comicărie mare! La noi pe stradă s-a „modernizat” rețeaua de apă și modul în care se va face citirea contoarelor de apă. Gaură, butoi înfipt în ea, capac la butoi, capac la gaură. Îți spui: treabă bună. Așa cum și ei și-au zis. Constructorii. Până la prima ploaie. Au venit cu mopurile. La a doua. Au venit cu pompa. La a treia, de aseară. Au venit cu un băț în care au înfipt un burete. De azi dimineață, până acum la a patra ploaie, au tot bosolit în recipiente. Acum, după ploaie, au închis capacele. Treabă….
…………..
(Dar s-au întors precum Schwarzenegger, azi.)
…………..
Paris, deci, mon amour, je me retrouvai. Unul din cei câți vor fi fost în fruntea guvernului francez, ar fi luat, atunci, Bayrou – sunt la prima încunoștințare – cu de la sine putere hotărârea că le taie alor lui pensie. Pe Youtube. Modernism, nu ziceam eu?
Prieteni, deh. Să nu fi ținut doliu pentru Iliescu. Tot Cristoiu: că altul mai bun nu ne-ar fi dus la capitalism. Nea Ioane, parcă îi zicea democrație cândva.
Chinezii-s dați…. Cred ei că e mai mult decât o vorbă aruncată în vânt, că a depășit faza teoretică și că n-o să fie mare șmecherie până să se ajungă la comunicații „cam ca telepatia”. Dar telepatia, aia fluturată tuturor ca posibilă, a fost vreodată mai mult de un set de coincidențe dintr-un lanț de variante limitate. Ca la ghicitul țigăncilor în ghioc.
