Literadura nr. 37 (3)
Teo CABEL
când am fugit să ne regăsim
ne-am îmbrăcat dimineață
cu apa din lac
am umblat toată ziua prin pădure
eu cu tine
tu cu mine
pe la prânz m-am uitat la tine
și mă vedeam pe mine
tu te-ai uitat surprinsă la mine
și m-ai întrebat
de ce mă văd pe mine
am început să râdem
se auzea zgomotul orașului/claxoane
noi aici prin pădure evadați în verde
îmbrăcați cu apa lacului de dimineață
prima dată când am intrat în pădure
am zis că ne debarasăm de toate
dar
multe întrebări au venit peste noi
am mers o bună vreme privindu-ne în ochi
întrebările dispăreau una câte una
ne-am luat de mână și atunci
eu s-a întors la mine
tu te-ai întors la tine
ce zi am avut
nici nu am realizat când s-a făcut seară
e întuneric
ne-am întors să lăsăm haina împrumutată apei
pe hainele noastre desenase cineva
cu markerul câte o pasăre
și scrisese vintage
am râs
ieșeam din parc
lumea de care ne apropiam
atâtea ore depărtată
acum mergem acasă
ai zis
dar îmi vine să mă întorc să mă mai uit odată
la mine prin ochii tăi noaptea
îmbrăcați cu flori de nufăr
eu nu am zis nimic
eram cu tine
și în gând
tot cu tine sunt
ce amintiri ni se dă voie să luăm cu noi
dincolo?
Mihaela Roxana BOBOC
Pastila de timp (II)
Unii ridică lopata și străpung pământul
alții împung cu lopata cerul
unii se sprijină în lopată și se prind în poză
alții aruncă o lopată de pământ peste rămășițele iubirii
și unii și alții încearcă să ajungă la ceilalți
cei mai buni mai bogați
cărora le merge bine
le zâmbește Dumnezeu
le râde iarba sub talpă
le rodește pământul
îi spală pe rând de păcate
de vina celuilalt
fiecare duce cu sine o lopată
cu care dezgroapă morții altora
oasele lor sunt mai albe
dinții aliniați
fără carii
în lemnul putred lopata lovește
și unii și alții așteaptă
să vadă ce iese întâi
sânge sau apă.
*
Corabia campionului este putredă
strigau de pe margine
pesemne a pornit în larg inconștient la riscuri
moartea sare în ochiurile verzi
acolo unde luntrea se face punte
campionul respiră apa pe care alții o aruncă cu pumnii în piept
țara lor nu ține cu nimeni
campionul nu este de-al lor
nu doarme nu înjură printre dinți nu caută validare
brațele lui sunt singurele vâsle de care are nevoie
și trupul lui, corabia
pești mici și colorați
îl prind de degete
învățând să înoate
printre păreri.
*
Ce vers ți-a trecut ca un glonț pe lângă ureche
al meu sau cel pe care îl taci
pe cine strângi în brațe
când somnul alunecă
pe obraji
cine ești când nu te vede nimeni
cum plângi și te dezbraci de umbră
ca de-o haină grea.
*
Gust din roadele lunii
fructe
semințe
salate
cresc conținutul de fibre
pe înserat trișez
presar poeme
carbohidrați absolut necesari
să înghit pe nemestecate
viața
într-un bol uriaș
foamea lovește
uit pe masa sarea
și pâinea noastră
cea de toate zilele.
august 2025
Carmen FLOREA
blue is the most expensive colour
dă niște timp peste tine, pe cine chemi?
mai e loc pentru mine aici? am sentimentul unui sfârșit.
nu e nici primul, nici ultimul
stau cu ochii pe buzele tale, acoperă-mă cu ceva
nu, nu vine toamna, sunt peste 42 de grade, dar eu nu mai simt nimic.
ai câteva cuvinte la purtător, nu știi ce să faci ele.
uneori vreau companion pentru viață / revino-ți!
oamenii nu sunt ceea ce par, iar tu nu faci excepție.
am nevoie de răgaz, vreau să tac puțin și după să plec
sunt locuri pe care nu le-am văzut, liste pe care nu le-am făcut
și oameni pe care nu i-am cunoscut
am patruzeci+
vreau să fac orice
sau cel puțin așa cred ceilalți.
mă înclin: nu am reușit să conving pe nimeni că de fapt nu-mi pasă
ricoșeu: cine te cheamă, cine te îndrumă? 511, alternosfera
nu sunt eu, am depășit vârsta legală, caută pe altcineva
ascunde sub piele, tot ce nu îți place.
[nu poate să te doară o inimă pe care nu o mai ai]
fractură de piele
vreau să scriu un poem despre timp
despre cum vrei să fii iubit
despre grade de libertate & anxietate
despre moduri de potrivire ale pielii
poate ai nevoie de mai multă înțelegere
decât pot să ofer eu acum
rațiunea e o unealtă imperfectă
[suntem o boală care se poate răspândi la nesfârșit]
întrebi dar tu știi răspunsul
și pe acela îl aștepți
întrebi & chestionezi toate alegerile
ești parte dintre oamenii care
nu acceptă să fie contraziși
îmi place când zilele se șterg din ieri
când urma dinților mei rămâne pe pielea ta
îmi plac și diminețile când
sunt dispusă la lucruri noi
[poți să mă cauți în locurile în care nu am fost]
sunt aici deși nu îmi accept locul
pentru că locul este singura mea diferență
iar lucrurile pleacă din mine
deși încerc să le rețin
***
trebuie să renunți la speranța unui trecut mai bun & să începi să te confrunți cu modul nesatisfăcător în care trăiești. ai devenit personajul principal într-o poveste cu final nefericit.
pentru o clipă de neatenție, plătesc cu toată ființa mea
îmi pare rău, kiddo! sper să ne vedem într-o lume mai bună!
e nevoie de șapte ore pentru a scăpa de sine.
I hate myself, but I hate you more /
follow your instinct, it usually takes you home
slow I go, and the wait seems to be over
[sistem, in flames]
îmi revin pentru că am o sete insațiabilă pentru povești
și memoria nu îmi joacă feste niciodată.
fac loc pentru toate disonanțele mele,
mă împac cu corpul meu și îl iubesc pe de-a-ntregul și așa cum e.
Everything in the body is a process. Including death.
ce nu doare, nu există.
[Ia spune-mi, crezi în realitate?
viitorul va fi foarte diferit de ceea ce ne imaginăm.]
Acum aș dori o îmbrățișare, una pe care să o pot purta cu mine multă vreme, o îmbrățișare substanțială.
slow I go, and the wait seems to be over
