Fărădelegea lui Călin – The game: rules
Nu degeaba tot zic microbiștii dimpreună cu furnizorii de fotbal că arbitrii….
Măcar aflăm cum se „aranjează” arbitrajele în lumea de dincolo de stadioane, săli de sport…. O convenție ca suport. Moravuri bune, ordine publică, imperativa lege…. În rest, o sumă de uzanțe, cum și legile, în general, le emit ca pretenții indubitabile: termene, numiri, revocări, înlocuiri, locații, norme de procedură și câteva chestiuni care ar putea rezolva litigiul din fașă, fără pleiada anterioară de operațiuni. Chiar și cum se împart cheltuielile cu încercarea de rezolvare a diferendului și ce cuantum au ori ce augmentări sau diminuări pot apărea. Când setul propus de părți nu este ticluit de aceștia, când nu și-l propun, comisia arbitrală va stabili normele și procedurile. O premieră cu adevărat. Al. 4 socotește că Art. 544, din care face parte, devine inutil prin neconstituirea normelor de către „tribunalul” arbitral – am ghilimelat tribunalul fiindcă, deși este perfect legal termenul atribuit, mai mult de o comisie nu va putea fi niciodată – și dispune că „… se vor aplica dispozițiile ce urmează.”.
Și-ar fi fost normal să se înșire o numerologie nouă. Pornind de la 1 sau a).
Dar nu. Continuă codul cu Art. 545. Nu mai organizează după voie părțile, dar pot conveni să aleagă o instituție pentru arbitraj, zice-se permanentă, cu trimitere hăt înainte la un titlu șapte, o entitate sau o persoană fizică. Până aici ar avea noimă „ce urmează”. De aici însă nu. Tot cu zice-se, se proclamă „în aceste cazuri…” numirea unor arbitri, de către părți (tocmai aici e baiul la instituții), ori acceptați de părți, în baza acelei convenții ori pe baza regulilor instituției.
Să sperăm că „urmează” a fost atât. Litigiul și desfășurarea stingerii. Se formulează cereri, se exercită drepturi procesuale. Personal sau reprezentat. Și/sau asistați de specialiști. Reprezentat avocatul. Chiar consilierul juridic. Sediul procesual, ca variantă, se poate alege la aceștia. Astfel, ei pot declara, prin dreptul profesiunii, caducitatea arbitrajului. Art. 546.
La Art. 547 se declară nulitatea acestui „joc de-a legea”, arbitrajul, când părțile constată că acțiunile celor implicați împiedică organizarea și desfășurarea arbitrajului. O sesizare la tribunalul din circumscripția arbitrării în suspensie, cu o judecată în primă instanță. Fără cale de atac.
Titlul doi. Să le ținem cont. Convenția. Cum trebuie să arate. Formă scrisă. Dacă nu se referă la imobile, este valabilă și prin simpla corespondență a părților sau prin schimb de acte procedurale. Imobilul litigios are nevoie de o convenție arbitrală autentificată de notar. Art. 548.
O plimbare inutilă…. Prin clauze „compromisorii” (eram departe de a ajunge vreodată la recompunerea după mintea mea a acestei forme), înscrisă în contractul principal. Care contract? Convenție separată de contract. Ori ca un compromis. Dar, Al. 2 rezolvă pe loc. Înțelegere scrisa dată în fața tribunalului arbitral (eram tentat și în privința-i să întreb care). Art. 549.
Clauza compromisului. Așadar. Contractul… este cel în care această clauză apare, între părți. Și de ce l-or fi ascuns în articolul dinainte? Litigiile viitoare rezultate se vor rezolva prin arbitraj. Validările contractului și clauzei fiind independente. Orice îndoială este risipită prin regula „orice neînțelegere apărută are rezolvare în clauza compromisorie”. Art. 550.
