Fărădelegea lui Călin – High problems
Ca omul necăjit. Cu jalba-n băț tot la….
Și-altcuiva cui ai fi putut adresa cererea de revizuire? Tot instanței care a dat hotărârea nu tocmai pe măsura așteptărilor și dreptății. Dar nu neapărat. Cazul hotărârilor potrivnice date de mai multe instanțe de grade diferite, trimite revizuirea către o instanță superioară. Când alta nu-i, când mai sus de ÎCCJ nu există altcineva, acesteia îi revine dosarul. Oricum ar fi, revizuirea ce ar atrage competențe diferite, nu se va amâna stabilirea instanței potrivite. Art. 510.
O să iau numai act de cele 30 de zile de revizuire, socotibile până la inclusiv punctul opt al Al. 1, Art. 509. Deci se respectă cronologia cu mici diferențe în privința datei de la care se pornește răgazul de o lună pentru revizuire. În general de când cei implicați află de hotărârea instanței. Excese…. Cum la punctul trei se poate ajunge la un an sau chiar trei. La tutelă chiar mai puțin: mai puțin de un an, mai mult de șase luni. La punctul aferent nouă, timpul se reduce la 15 zile, la 10, 10 secund și 11 la trei luni. Art. 511.
Fiind deja zece zile de la ultima descindere pe calea judecăților, este normal să fi uitat la care articol s-a mai cerut cauțiune pentru suspendarea executării hotărârii. Cert este că la 512 se condiționează o astfel de suspendare.
Procedura revizuirii? Cam ca la judecata deja suspectată a nu fi în regulă. Întâmpinare, încunoștințarea revizuentului (termen la „prima vedere”), dezbateri de facto, adică ce țin de admisibilitate și faptele ce ar susține-o. Schimbări posibile: în tot, parte; cu anularea hotărârii atacate; retrimitere spre rejudecare (lucrul judecat…; un cerc vicios din care parcă nu se mai iese vreodată). Hotărârea finală – ce spuneam? – atacabilă; recurs cu 5 juzi, dacă ÎCCJ a judecat revizuirea. Art. 513.
De-ar fi legea clară, bătută în cuiele limbii, cu segmente verbale elocvent explicate, nu mai lungi de-o baterie de cuvinte, nu s-ar mai ajunge ca o armată întreagă de procurorași, avocăței și juriști (dintre ăi mai mari) să se asmută la gâtlejul ÎCCJ pentru a se pronunța – garantat și ea în manieră proprie – „… asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.”. Art. 514.
În fine, titlu ce ține tot de lege, cel început de la articolul anterior, dar tot nu sunt încredințat că zona civilă procedurală avea nevoie de această parte. Aș fi separat-o cel puțin așezând aceste chestiuni de procedură pur judecătorească la finalul Codului de Procedură Civilă, însă mai bine i-ar fi stat ori într-o anexă, ori în cu totul altă lege. De ce? Fiindcă se dorește aplicarea unitară peste tot, în toate instanțele. Art. 515 se referă la recurs, din aceeași gamă juridică, cu dovada clară că soluțiile sunt diferite pentru chestiuni identice.
Fiecare vede…. Personal, aș fi chemat judecătorii împricinați, cei care au dat soluții diferite. Suficient un mai mare de la Înalta…. Însă, chestiunea este cu mult mai complicată, subiectul vede-se belicos și problematica spinoasă. Într-atât cât să adune mai mult de-un regiment cu oameni „drepți”. Acest fulminant recurs are nevoie de: președintele ori oricare dintre vicepreședinți, când „șeful” nu poate fi prezent; toți președinții secțiilor (oare câți sunt?); 20 de judecători; 14 dintre ei de la secția/ile care cad pe subiect, șase de la celelalte, doi câte doi câte doi. Ca simplă presupunere, pare-se că sunt patru secții cel puțin. Deși alineatul 1 fixează capul di tutti capi și-i spune pe nume, vă las să ghiciți. Insuficient regimentul la Al. 2, drept pentru care președintele completului poate dispune la alegere de sporirea numărului de judecători, pe motiv că mai multe secții prezintă interes. De va să nu fie treaba niciunei secții, nu-i bai, președintele ia câte cinci judecători din fiecare secție, iar pentru întocmirea raportului desemnează doar câte unul din secții. Părea altceva, că „boss”-ul alege cum dorește. Ba nu, calculatorul alege. Fie cum or fi, cei trei judecători aleși să întocmească raportul recursului numai incompatibili „… nu sunt…”. Avem un ditai garnizoana după Al. 6, după ce-și adaugă „… specialiști recunoscuți pentru opinia scrisă…”. Desigur, pe problematici de drept. (Mi-a fugit mintea la domnul „sss”Stoica, unul dintre „artizanii” variabilului sistem de justiție actual. Deficitar în soluții unitare. Cel puțin.) Raport…. Un act ce face uz de prezența soluțiilor beligerante și motivele pe care se întemeiază, de jurisprudențele CC, CEDO, CJUE, de doctrina în materie. Tot raportorii vor scrie și „… proiectul soluției…” finale. Ședința recursului se convoacă de președinte „… cu cel puțin 20 de zile înainte…”. Convocare – copie a raportului și soluția propusă. Așadar, cam tot domn președinte face cărțile…. Toți judecătorii prezenți. Cine lipsește este înlocuit. Problema judiciară se susține în fața curții de către „marele” procuror, ori altul desemnat, ori Avocatul poporului ori diligentul său. Judecata nu poate dura mai mult de 3 luni. Soluție cu două treimi din voturi și fără abțineri.
