Fărădelegea lui Călin – One long…
„Revizia…”
Va să fie totuși o reglare, o revedere…. Efectul unui inconvenient. Nici nu știu cum să iau Art. 509, primul din seria revizuirii. Fiindcă nu văd spre ce parte a hotărârii se îndreaptă, contestată fiind în privința sintagmei „pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul”, baza întregului Al. 1, desfășurat în 12 puncte, făcând întregul articol inutil. Luat așa cum este, îndreptarea hotărârii are loc pentru chestiuni conținute de hotărâre ce nu au legătură cu cererile părții reclamante, nici măcar nu se dă o soluție pentru ele, „… ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.”. Cu o exprimare ca asta…: „obiectul pricinii nu se află în ființă”. Confuzia e în floare. O dată pentru obiect, care nu este ființă, și încă o dată pentru extra sugestia că obiectul poate fi și ființă, ce ar fi putut fi separată într-o nouă exprimare. Prin urmare, obiectul nu există. Am îndoieli că ar avea legătură oamenii și hotărârile date. Adică nu pot fi legate strict unele de altele. La punctul 3 însă nu se ține cont de așa ceva, și se cere revizuirea pentru că un judecător, un martor sau un expert, parte în proces, au fost condamnați „… pentru o infracțiune privitoare la pricină…”. Sunt contrariat și de această dată: nu se specifică dacă anterior sau ulterior hotărârii. Căci, o judecată nu se face de pe azi pe mâine și nu în perioadele binecunoscute acordate depunerii cererilor. Nici în cincisprezece, nici în 30 de zile. Dacă a fost o condamnare anterioară, ce-au mai căutat să judece, să-și dea cu părerea profesional sau să fie citat ca martor? Cealaltă parte a punctului trei cere revizuirea și pentru înscrisuri declarate false „… în cursul sau în urma judecății…”. O altă îndoială se naște și aici: de ce a ajuns totuși acel act, dovedit în timpul procesului fals, să influențeze hotărârea? Și nu se încheie paragraful, continuă cu o infracțiune – care? – ce nu mai poate curge în sistem penal – de ce? -, dar poate fi identificată de instanța de revizuire ca existentă sau nu – poate, are această putere? – și va judeca și cererea, și va cita și pe învinuit – cine?; judecătorul, martorul, expertul? Din nou pun problema momentului: când a fost sancționat judecătorul pentru reaua-i- credință ori neglijență gravă, înainte, în timpul sau după proces? Adică, pentru ambele posibilități, de ce să revizuiești mai întâi și nu să vezi înainte de toate care a fost ponderea influenței asupra hotărârii? La 5 sunt pus într-o situație extraordinară, ce oscilează între trădare, ghinion și noroc. Trădare fiindcă doar așa ajung documente de la partea potrivnică în mâna instanței, reclamatul în sine, dar și alți inși, ghinion când aceiași indivizi pun în posesie cu actul izbăvitor reclamantul, noroc pentru cel păgubit. Varianta secundă pun actele neprezentate în proces pe seama unor împrejurări „… mai presus de voința părților.”. Orice altă hotărâre care a stat la baza hotărârii în cauză, casată, anulată, schimbată, conduce la posibilitatea revizuirii. Îmi stârnește surâsuri exprimarea „… apărați cu viclenie…”. În sine avocatura este un soi de viclenie, de exagerare a unor evidențe și minimalizare a altora. Pentru binele celui reprezentat. Se revizuiește astfel și neapărarea minorilor, persoanelor mai puțin persoane, statului, persoanelor juridice de drept public, dar și vicleșugul…. Judecățile la antipozi sunt și ele revizuibile. Cele ce dau pentru aceeași speță hotărâri contrare: bune pentru reclamant, rele pentru reclamat și invers. Împiedicarea unei părți să participe la proces, de asemenea. Drepturile omului încălcate prin hotărâre continuu. CEDO a emis un aviz consultativ pentru interpretarea unor drepturi și libertăți, ce pot influența hotărârea, când acesta a fost emis anterior, tradus de agentul guvernamental CEDO. Să precizez că acest punct este adăugat, cu indicativul 10 secund. Revizuire și după momentul amintit la început, al „desființării” sintagmei…. Adică după 18 martie 2016. La Al. 2 se acceptă pentru câteva dintre punctele de mai sus excedarea zonei de evocare a fondului.
