Brigada diverse – (F)ala (ș)i ap(a) Li(e)i C(i)
16 iulie 2025
La noi, la români, sunt câteva expresii pentru cei ce ar trebui să tacă atunci când vorbesc. Una dintre ele ar fi „înghite-ți limba”. Deși rămăsesem în relații relative cu o doamnă, dintr-o lansare aproape nereușită (nu știam până unde pot merge scriitorii când în fața lor vine un altul să-și prezinte cartea, și pot ajunge să se uite la împricinat și să-l înjure printre dinți cu mutre senine), nu ne-am pus piedică unul altuia pe facebook. Ne vedem postările și mai aprobăm sau nu, fără să ne mai împărtășim părerile cu tastatura. Am reținut pentru astăzi una la care mă văd nevoit să-mi vărs dezaprobarea. Despre tovarășii înșirați, toți prezidenți, grupați trei cu trei, primul grup de „tineri”, al doilea de „expirați”. Doar prima atribuire este citat, a doua îmi aparține. Cu persiflarea aferentă. Desigur, nu faptele lor sunt înfierabile, ci categorisirea după vârstă. Desigur, și eu am spirit tânăr la 56 de ani, dar am destule „rezidențe” principiale deja statuate și ajunse de poveste printre cunoscuți, ceea ce mă scot și astfel din categoria oricărei prospețimi. Și mi ți-i dă exemplu de junețe pe Nicușor, Maia și Volodimir. Toți trecuți de zona vieții flaifluștere. Dacă echivalăm totuși termenul cu un altul, naiv, atunci da, mi ți-i poți adjectiva ca atare. Toți trei că pot fi oarecum independenți, toți trei că au o mamă proteguitoare, Europa, toți trei că libertatea este la cheremul oricui. Pe dincolo, sunt cutre bătrâne. La 55, 54 și respectiv 47 sunt la fel de dinozauri ca prepușii lor, însă nu în ordinea fotografiilor expuse una peste cealaltă. Putin e cu Zelenski, Nicușor și-ar dori să fie cu Trump, iar Maia visează la bărbăția lui Orban maghiarul. Și nu, doamnă, n-au nici ei acea intravenoasă dragoste și apărare de țară. Mai curând „fosilele astea botoxate” sunt mai atașate de teritoriul statelor lor. La ăștia „micii” totul trece prin filtrul poziției actuale.
Dovadă de imaturitate? Iaca, la Nicușor, ne în stare să rețină protocolul „galelor” prezidențiale. S-a pus el mai moț să salute garda mai înainte de vreme. Ori e surd, ori….
Nu e niciun risc. A trăit omenirea și cu Hitler, și cu Stalin, și cu Lenin, și cu Ioan Vodă cel Cumplit. Revenirea la comportamente trecute, dar domoale și lipsite de setea de nenorocire, de omucidere, de hoții și lipsă de respect. Față de cine, mă rog, nu tot față de unul ca tine, ca el, ca noi? Așa că o serie de trumpisme nu strică.
Ce să mai mire? Că au ajuns și cartierele, nu numai orașele (dă-le-n colo de municipii, vrăjeli terminologice de împușcat banii fraierilor din zona urbană), să-și serbeze ziua. Unde se putea întâmpla așa ceva? Doar la Buzău, în cartierul Poșta. Pentru ce tevatura? Pentru o slujbă ordinară la biserică (nu cu sensul depreciativ) și o cărțulie a vreunuia (să nu fie chiar popa autorul) despre „fapte și întâmplări reale”. Spuse de cine, mă rog? De țațele ieșite să bârfească și să mistifice realitatea?
Mariuse, să vină acasă, să știm și noi câtă pleavă avem. Să-i lăsăm pe irlandezi și pe alții să respire revanșard cum știu ei mai bine, între ei. Ăla nu este suveranism, aia este prostie pe fondul dorinței de înavuțire rapidă. Avem și noi ce face în România, e la muncă…. Numai când vezi din mașină câmpuri nesfârșite de jur-împrejur realizezi câtă este!
Să liniștesc eu „Gândul” nu vor fi alegeri anticipate. Nu se va clinti nimeni de la putere. Nu se va întâmpla nimic de senzație, cu toată „putoarea” resimțită de Bolojan. Nu-și va asuma nimeni cine știe ce reforme și la final nu se va simți nimeni lezat sau atins de morbul insignifianței politice. Iar românul îi va îmbrățișa din nou la viitoarele alegeri cu iertarea de păcate și cu reînvierea novatoarelor lor puncte din programul propus: să fie bine ca să nu ne fie mai rău. Cu ceilalți.
