Fărădelegea lui Călin – After appeal
Văd astfel: ori lași after judecata dintâi toate căile de atac tot la judecătorii acesteia, ori zici că nu-s buni de nimic și trimiți dosarul unora mai mintoși.
Amestecul soluțiilor cu timpul mi se pare bizară. Perioada tampon începerii procesului putând fi trecută într-un, măcar, paragraf separat. Așa le „încurcă” Al. 1 al Art. 498, în loc să rămână la ideea iterată, că în caz de casare a hotărârii atacate cu recurs sau apel, rejudecarea pe fond a cauzei devine apanajul doar a instanței de recurs. Casare singulară, „… cu trimitere…”, când – dar mai fusesem „înștiințați” cu o astfel de stipulare – partea a fost citată defectuos și nu a participat la probe și dezbatere.
Casare, însă fără a se motiva soluția și cu analiză. Totuși, numai când recursul este respins, anulat, perimat. În rest, „… hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”. Art. 499.
Păi, dacă e casată, deci anulată, ce „putere” să aibă? Ca efecte, desigur, orice este legat de hotărârea nulă se desființează. Art. 500.
Casatu-sa. Întâmpla-se-va ca mai înainte de rejudecare să se impună instanței de fond ce a hotărât instanța de recurs în privința „… problemelor de drept dezlegate…”. Casare pentru încălcare de proceduri – judecare de la actul anulat. Judecare în limitele casării, cu aprobare oricăror probe. Art. 501.
Se menține regula prin care nu se dă o hotărâre mai rea decât cea dată în favoarea atacantului. Art. 502.
Avurăm apelanți și recursiști. Lipseau contestatarii în anulare. Ceea ce la Art. 503 avem. Ei sunt aceia care nu fuseseră citați corect, legal și nici prezenți la termenul de judecată. Tot aici se strâng și motivele pentru care recursul poate fi contestat din cauza incompetenței instanței, specificată aici ca absolută sau cu norme de alcătuire a ei încălcate (nota inserată pentru situația redactării hotărârii și semnarea ei doar de judecătorul redactor, iar pentru ceilalți membri ai completului semnează doar președintele), hotărârea se bazează pe o eroare materială, s-a omis un motiv de casare invocat, instanța de recurs n-a dat o soluție pentru recurs.
Când invoci admisibilitatea în antet și la Al. 1 o ții pe tema inadmisibilității, parcă mai moare rațiunea un pic. Că nici vorbă de succesul contestației, dacă problema citării și prezenței uneia dintre părți au fost deficitare nu a fost cerută la apel sau recurs. Cum și la Al. 3 se bate moneda tot pe o excluziune, a secundei contestări în anulare, pe aceleași motive. Art. 504.
Unde ai introdus atacul, apel sau recurs, tot acolo și contești. Deși valabilitatea acestei reguli pică dacă „… se invocă motive ce atrag competențe diferite…”. Art. 505.
15 zile termen de contestare de la momentul hotărârii, însă merge și „… un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.”. În acea jumătate de lună și motivarea contestării. Art. 506.
Ei, dacă odinioară se suspenda gratuit o executare de hotărâre, pe cel puțin motivul că se cere o anulare, acum se cere o cauțiune. Art. 507.
La final de secțiune procedura. Contestație soluționată urgent. A dispărut celeritatea, dar a apărut precăderea ca terminologie. Și acum ca și altădată. Întâmpinare. 5 zile înainte de primul termen. Contestator pus în încunoștințare. Anulare hotărâre contestată, o nouă hotărâre după noua judecare. Nu neapărat la același termen ambele. Noutatea: hotărârea contestării poate fi atacată cu apel, recurs…. Art. 508.
