Literadura nr. 36 (9)
Mihai VINTILĂ
Bijutierul din Jaipur
Ficțiunea este tot mai vizibilă în literatura românească contemporană. Poveștile continuă să apară și, uneori, ești surprins de zonele pe care acestea le
explorează. Acest sentiment de surprindere îl avem și atunci când citim volumul Bijutierul din Jaipur de Loredana A. Știrbu, apărut la finalul anului 2024 la editura clujeană Limes.
Loredana A. Știrbu este o promotoare a literaturii în nordul țării, fiind angrenată în mișcarea cenaclieră și în organizarea diverselor evenimente legate de promovarea cărții. Pentru mine, este prima carte a autoarei, așa că nu am repere mai profunde decât cuvântul scris.
Alcătuit din nouă povestiri, Bijutierul din Jaipur ne duce în lumi fabuloase.
Prima povestire este cea care dă titlul volumului. O consider cea mai reușită din întreaga carte. Loredana A. Știrbu creează, prin scris, o aură de mister și aventură, amintind de poveștile cu descoperiri arheologice și comori ascunse. Stilistic, folosește o narațiune alertă, plină de detalii senzoriale, care creează o atmosferă captivantă. Se bazează pe propoziții scurte pentru a adăuga dinamism, mai ales acolo unde acțiunea stagnează. Este o tehnică bună, care dă rezultate.
Unul dintre aspectele cele mai interesante este juxtapunerea dintre întâmplarea aproape mitică a descoperirii bijuteriei și a templului și realismul expertizei bijutierului. Pe de o parte, povestea relicvelor îngropate în deșert aduce un element de legendă, cu o zeiță necunoscută și o comoară pierdută sub nisipuri. Pe de altă parte, reacția bijutierului, mai ales la vederea diamantului flawless, introduce un registru diferit – cel al evaluării riguroase, al profesionalismului și al cunoașterii în domeniul pietrelor prețioase. Un alt punct de interes este modul în care misterul persistă: templul nu a fost regăsit, zeița rămâne anonimă, iar valoarea pietrelor este necunoscută până la un anumit moment. Acest lucru creează o tensiune narativă, care îl face pe cititor să dorească să afle mai mult.
Descrierea pietrelor prețioase, mai ales a diamantului perfect, este realizată cu un simț al detaliului care accentuează fascinația bijutierului. În acest sens, acea scenă capătă o valoare simbolică: frumusețea și perfecțiunea nestematelor contrastează cu întâmplarea haotică a descoperirii lor, subliniind ideea că, uneori, marile comori ajung în mâinile oamenilor printr-o combinație de noroc și destin. Finalul este demn de un adevărat maestru: Și la fel ca pe Arun Sharma, îl găsiră după câteva luni, o mumie uscată privind cu ochii goi diamantul roșu, care mai crescuse cu încă un carat. Dezvăluind misterul caratelor, timpului și al povestirii, această încheiere mi-a amintit de Paulo Coelho, în special de La râul Piedra am șezut și-am plâns și Alchimistul.
A doua povestire, intitulată Taina, revine la istoriile românești din bătrâni, abordând misterul ielelor. Construită pe un singur plan, urmărește ispita care încearcă un tânăr. Mi-a amintit puțin de Eliade din Șarpele, prin juxtapunerea realimaginar. Finalul este bine construit: Dimineață, când ieși pe prispă, descoperi în fața ușii un buchet de flori de câmp și, pentru câteva secunde, avu impresia că le aude hohotul de râs pierdut în văzduh. Rămase așa, cu buchetul în mână, privind munții din zare și pădurea ce se întindea cât vedeai cu ochii, într-un nou răsărit. În povestirea Arabesque este reluată tensiunea literară din prima povestire. Aceasta curge aparent lin, având un final neașteptat. Ideea magnoliei, care simbolizează relația într-o formă surprinzătoare, îmbină fantasticul cu realul.
Celelalte povestiri mi se par mai puțin lucrate decât aceste prime trei. Ultima, Cămașa albastră a sufletului, pare cumva neterminată, aflată mai degrabă în stare de proiect – unul bun, dar nefinalizat.
Loredana A. Știrbu creează, în Bijutierul din Jaipur, o lume dominată de exotism și mister, în care realitatea se împletește armonios cu mitul. Așa cum remarcă Gheorghe Glodeanu, pe ultima copertă, autoarea plasează acțiunea într-un Orient mirific, unde decorurile somptuoase, simbolurile și legendele contribuie la farmecul narativ al cărții. Alegerea unui citat din Rabindranath Tagore în deschidere nu este întâmplătoare, ci subliniază atmosfera profund poetică și filosofică ce traversează paginile cărții. Pe de altă parte, Mircea Petean evidențiază măiestria Loredanei A. Știrbu în conducerea firului misterios al poveștii. Fie că este vorba despre bijuterii blestemate, despre mituri populare precum jocul ielelor, fie despre salturi temporale spectaculoase, autoarea creează un univers în care cotidianul și supranaturalul coexistă. Volumul devine astfel un spațiu al evadării, dar și al explorării limitelor dintre real și fantastic, oferindu-i cititorului o experiență aproape onirică.
Prin îmbinarea unor elemente specifice literaturii orientale cu un stil atractiv, Bijutierul din Jaipur reușește să capteze atenția, farmecul povestirilor și incursiunile în lumea miturilor oferind o lectură seducătoare și incitantă. Loredana A Știrbu, Bijutierul din Jaipur, Florești – Cluj, editura Limes, 2024, 114 pagini.
Corneliu VASILE
„Cât e Buzăul de mare”, ediția, a XXVI-a
La Buzău are loc de mai mulți ani Festivalul Național de Epigramă, sub genericul, preluat dintr-un cântec folcloric „Cât e Buzăul de mare”, această ediție, a XXVI-a, având subtitlul „Să trăim vesel”.
Epigramiștii au dezbătut, în prima zi, probleme și perspective ale Uniunii Epigramiștilor din România, la 35 de ani de la înființare, moderate de președintele acesteia, George Corbu, și de vicepreședintele și organizatorul festivalului, Mihai Sălcuțan. Celălalt vicepreședinte, Petre Gigea-Gorun, de la Craiova, care conduce Cenaclul epigramiștilor olteni și revista „Cugetul”, nu a putut fi prezent, din motive de sănătate. Cu acest prilej, au primit premii laureații uniunii pe anul 2024, precum și membrii activi ai Cenaclului umoriștilor „Nicolae Grigore Mihăescu-Nigrim” din localitate: Victor Bivolu, Mihai Cuțulencu (și fotoreporter), Mirela Grigore, Liviu Gogu, George Eftimie, Costică Voicilaș și însuși președintele Mihai Sălcuțan. În ziua a doua, invitații s-au deplasat la o vizită la Casa memorială Vasile Voiculescu de la Pârscov, unde custodele, Cristina Țintă, a prezentat viața și activitatea de scriitor și medic a marelui dispărut, precum și revista
„Întrezăriri”, care poartă titlul unui volum al poetului și este redactată de profesorul Gheorghe Postelnicu.
Participanții au avut prilejul să vadă două impunătoare biserici ridicate la Buzău, cu picturi și fresce ale unor pictori celebri, aici fiind și un important centru religios.
După-amiază s-a desfășurat spectacolul de gală, a fost organizat un stand cu cărțile epigramiștilor, s-au „produs” pe scenă participanții, încheindu-se seara cu recitalul solistei Paula Seling, de care spectatorii n-ar mai fi vrut să se despartă și cu care au cântat. Tânăra moderatoare Alexandra Panaite a prezentat programul, iar pe scenă au fost invitați notabilități locale care au sprijinit acțiunea, de la prefect la directoarea Centrului cultural Alexandru Marghiloman, Florina Diana Potârniche, care a susținut un scurt și elegant discurs de susținere a evenimentului. Participanții au venit din zone diferite, unele îndepărtate, ale țării, ca, de exemplu, Mihai Teognoste și Radu-Vasile Păcurar de la Cluj, Vasile Vajoga, Mihai Haivas și Gheorghe Bălăceanu de la Iași, Marius Coge de la Craiova, Loredana-Florentina Dalian de la Slobozia, Doru Mihai Lungescu de la Târgu Jiu, Maria Chirtoacă de la Câmpulung Muscel, Ștefan-Cornel Rodean de la Sibiu, David Valentin de la Orăștie, Gheorghe Dănăilă de la Galați.
Antologia cuprinzând cei mai buni epigramiști și cele mai reușite epigrame, prefațată de Varujan Vosganian, președintele Uniunii Scriitorilor din România, a fost lansată cu această ocazie. Epigrama este reevaluată, subliniindu-se rolul și calitățile sale, ca specie poetică și cu impact cultural și social. Nu este de mirare că fac parte din Uniunea Epigramiștilor din România sau publică epigrame și membri ai Uniunii Scriitorilor din România, ca Florentin Popescu, Passionaria Stoicescu, colegii mei de filială, Loredana Florentina Dalian ș.a.
Oglindind un act de cultură, astfel de manifestări, prilej de socializare pentru iubitorii de literatură umoristică, se bucură de succes la public.
