Fărădelegea lui Călin – Add another one
Un scurt îndrumar de reguli, de uz general, la începuturile Codului de Procedură Civilă, ar fi scutit textul acestei legi de foarte multe rânduri și pagini.
Pentru pleiada de cuvinte care se tot repetă în multe articole am ținut pledoaria scurtă de mai sus. Știu, și mie mi-ar veni greu să caut înainte sau înapoi pentru anumite pasaje stipulate doar ca indicativ numeral. Aș fi însă răbdător și nu revoltat ca acum pentru șirul de nume, prenume, cod…. Parcă în toate cererile către instanță sunt alte indicații despre cel care o scrie, o semnează și o depune. Ba deloc. Sunt identice. Fiind vorba despre apel, avem în Art. 470 și chestiuni specifice. Indicarea hotărârii puse la îndoială și ce anume pare în neregulă cu ea. Mijloacele de probă pentru susținerea apelului. Restul sunt ultra cunoscute – dovada plății taxelor de timbru, semnătură. Există și două temeiuri care pot: anula cererea – lipsa indicării hotărârii, semnătura; decăderea – lipsa dovezii că taxele de timbru s-au plătit. Însă, taxa neplătită poate fi „… complinită…” până la primul termen al apelului. Se pot aduce martori și înscrisuri noi. Curgerea… termenelor are aceleași coordonate ca orice cerere. De la… sau chiar de la un termen amânat sau viitor. 470-ul nostru vine și cu trei decizii de admitere, una din 2020, două din 2024. RIL-ul din anul pandemic mă surprinde. În baza acumulărilor, destul de vagi, dar rămase parte dintre ele suficient de bine în memorie, știam că vechile probe nu mai pot face obiectul încă unei reveniri la bară, cea a apelului, aici, însă, se poate. În privința probelor venite tardiv în judecata pe fond, e clar, decăzute, nu au mai fost acceptate atunci și se pot considera noi, la fel ca și cele ce în primă instanță nu existau. Primul HP de anul trecut vizează taxa de timbru și nescutirea pentru cei ce în primă instanță, persoane juridice și practicieni, nu intraseră în insolvență. Secundul HP, după o decizie a ÎCCJ, face lumină în situația celor ce nu au putut dovedi achitarea cheltuielilor de judecată. Simplu, cu înscrisuri noi, dar „… în apelul declarat împotriva soluției de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.”.
Ce conțineau alineatele abrogate de la Art. 471…. Nici nu mă voi învrednici să caut la temelia Codului. Unde se depune cererea de apel? La instanța cu hotărârea atacată. O trimitere la Art. 195, de corespondență. La finalul termenului de apel, starostele instanței sau un al său emisar, cor trimite cererea la instanța de apel. Izmene pe călător, zic eu. Un Al. 4, înaintea celor patru de care s-au dezis, care întrevede varianta adăugată a cererilor, de apel și pentru „greșalele” judecătorilor din conținutul Art. 442-444, care procedează astfel: întâi rezolvă cererile articolelor incriminate și la finalul termenului trimit cererea la ape.
Tot prin sistemul corecțiilor pe parcurs, apare inserat un Art. 471 secund, lung cât fusese inițial anteriorul. Opt alineate. Cu pregătiri de apel. Aleatorismul sistemului de repartizare a completelor de judecată. Ajunsă pe masa unuia dintre cele posibile, cererea este verificată și în cazul unor inadvertențe, lipsuri, propun apelantului să modifice sau să completeze cererea. Zece zile la dispoziție de la încunoștințare. Pentru mine tot pârât se numește intimatul specificat la Al. 3. Cum și la explicații dexul îi garantează sensul. Prin urmare, completul de judecată îi va comunica acestuia că este dat în judecată, i se comunică și noile înscrisuri și este înștiințat că are la dispoziție 15 zile să depună întâmpinare. După întâmpinare, răspunsul apelantului, în maxim 10 zile, comunicat după intimatului. În același timp cu depunerea întâmpinării, instanța fixează primul termen, nu mai departe de două luni de la rezoluția judecătorilor. Cele două luni sunt introduse și când rezoluția este neînsoțită de vreo întâmpinare, ea nefiind depusă. Trimiterea către Art. 201, Al. 5-6…. Că și la apel ca la fond. Judele este tartor pe plantația sa. Scurtează termene la urgențe, le lungește la străinezi. Apeluri principale, incidente sau provocate – la același complet. Chiar și când repartițiile au fost împărțite și altora, acesta va trimite întâiului învestit.
