Fărădelegea lui Călin – I forgot. I solved in next time
Ce… oameni și judecătorii….
Art. 432 este și el supus unei note-decizie de respingere. Excepția prin care ar putea fi autoritara lucrare judecată – am refăcut eu, cu de la mine putere, sintagma, dar ați înțeles ce voisem să spun – re…, cum să-i zic, cumva desființată, fiindcă unei părți i se pot întâmpla și mai rele decât în hotărârea procesului dintâi în calea de atac.
Desigur, hotărârea judecătorească „… are putere executorie…”. Arr. 433.
Aceeași – este la fel de legală ca orice înscris autentic și „… are forță probantă…”. Art. 434.
Putere, forță, prin urmare și obligativitate. Dar între părți și succesori. Ale lor. Și opozabilă. Până la a se face dovada contrară. Încă o notă, însă de admitere a opozabilității. Totuși, admiterea este o excepție de la opunere, când se revendică o proprietate din cotă-parte. Art. 435.
Câteva particularități ale rezolvării cazurilor. În Art. 436 și 437 se dă hotărâre și când – normal – pârâtul se dă bătut și recunoaște pretențiile reclamantului. Toate. Sau doar câteva, caz pentru care judecătorii vor da o hotărâre pentru cele deja rezolvate și vor continua procesul cu celelate rămase nerecunoscute. Desigur, cu altă hotărâre la final. Toate hotărârile (Art. 437) sunt de atacat cu recurs la nivel ierarhic superior. Înainte de instanța de apel, hotărârea va fi anulată și se va admite cererea de apel.
La învoială, părțile pot obține hotărârea ce va să consfințească trocul lor oricând. Și când nu sunt citate, și când aveau chemare la judecată – cred că la termen se face referire -, cerere către un singur judecător, și când este altă zi decât cea de termen cererea produce hotărârea doar în camera de consiliu. Art. 438.
Denumită tranzacție – trocul meu de mai sus – înțelegerea părților va fi cuprinsă în dispozitivul hotărârii. La ce-or mai fi specificat „scris”, când se știe cum arată o hotărâre și conținutul ei. Art. 439.
Ăsta e moft. Să ataci tranzacția părților doar fiindcă nu știu ce procedură nu a fost conformă…. Oricum, doar cu recurs la… mai sus…. Art. 440.
Învoiala…. Mai contează ce „cauză” a determinat-o? Să conteze că în urma unei medieri? Nu se supun automat acelorași rigori? Art. 441.
Că oameni… sunt și judecătorii…. Greșesc, omit să mai pună un nume, să nu specifice cine știe ce calități ale persoanelor implicate în proces, să nu pună chiar tot ce au susținut părțile. Greșeli și de calcul. Și altele. Ori în hotărâri, ori în încheieri. Sesizarea – oficiu, la cerere. Camera de consiliu este locul de îndreptare, cu toate mijloacele la îndemână. La hotărâri corecțiile se fac în ambele exemplare. Art. 442.
Ce-a vrut să spună… judecătorul. Ambiguă sau contradictorie, hotărârea trebuie să se facă lămurită. Cu o lămurire ce se va atașa la hotărâre ca încheiere, în camera de consiliu, cu citări de părți. A! Și înlăturarea dispozițiilor contradictorii este printre preocupările Art. 443.
Termenele, bată-le! Că și ele…. Omisiuni ale juzilor ce se vor repara în perioada în care s-ar fi putut declara apelul sau recursul împotriva hotărârii. Ar mai fi câteva căi extraordinare de atac „…. sau în fond după casarea cu reținere…” (o chestiune nouă neexplicată). Lor 15 zile răgaz. Și definitivele din apel sau recurs primesc termen jumătate de lună pentru completarea „uitării” judecătorești. Bine…: ce mi-e capăt de cerere, accesorii, conexe incidentale, ce mi-e omisiuni de cereri de martori, experți, traducători interpreți, apărători (cerându-și drepturilor)? Oricum, toate se vor soluționa de urgență. Art. 444.
