Brigada diverse – (A)m (c)ap: (î)i se(c)!
22 aprilie 2025
Nu renunț la mozaicul acesta. Sunt prea multe disfuncții și prea se îngrămădesc să-mi ocupe din când în când cotidianul.
Ce mi-e Râmnic, ce mi-e Podgoria. Șoferii sunt la fel de bezmetici, pietonii, copii și adulți, parcă s-au tâmpit. Așa că un accident interlocal nu mai miră pe nimeni.
V-am mai povestit eu despre ce am citit de Lliosa. Războiul sfârșitului lumii. Prima carte cu mai mult de 300 de pagini la care mă încumetasem. Adică vreo 600. Lungă. Cu de toate. Acum că s-a dus… oi mai citi și altele.
Te sperie balamuții ăștia de confrați. „Nu se mai trece granița. Ordinul a venit de Paște.” Dă-i, cată, lamentează-te. Ordin…. Fâs! Că nu se mai permit importurile de ovine. C-a dat pesta-n ele. Tot nu s-a înțeles cum funcționează economia europeană și mondială? Vând eu, ăl mai bogat stat, companie multi… și voi ăștia mai de pe la periferie mai stați. Că vi-s mioarele bolnave, că vi-s murdare, că iarba nu-i din solul cel mai bun, că până și apa nu e tocmai curată. Și mi-e că au dreptate. Atârnă lâna jegoasă, plină de căcăreze pe ele de-ți vine să vomiți instantaneu. Miroase turma a… oaie, evident, dar împuțită. Celelalte… – dar de la Domnul.
Bă! Ați luat-o razna! Cum, mă să mă împrumuți – în caz că aș fi cine știe ce autor – pe mine pe post de carte? I-auzi idee la ei. „Cum ar fi să împrumuți o persoană, pentru o perioadă scurtă de timp, care să își depene povestea vieții ca și cum ar fi într-o casă, alături de familie, într-o seară de iarnă, eventual încălzindu-se la gura sobei?” Păi e scânteia care, după un an experimental, presupunând, să nu mai fie împrumutat cu voiai, ci să fie luat cu forța și nu pentru o gură de sobă și o seară, ci pentru unde-i vine chef „nababului” și cât timp dorește. De sclavie auzit-ai, măi Roxana Ioana Ancuța? Ia puneți voi, ăștia cu idei tâmpite, mâna pe o carte. Răsfoiți-o măcar, conceptul mamelor voastre de lepre puturoase!
Când deschide Putin gura, încetează și apa de pe Volga să mai curgă. Și-i vorbă la el. Cumetre Zelenski, n-o mai aburi că nu se ține de cuvânt. Știi bine că nimeni nici nu poate să confirme că ai dreptate, dar în aceeași măsură că n-ai. Și n-ai!
Tocmai acu, de Paște, își găsesc edilii să refacă infrastructura. Când te aștepți să ajungi, măcar până la biserică, te mociorlești din cauza șanțurilor ghiorlănite pentru conducta de apă și alte „inițiative” „benefice” în viitor.
Pompare…. Dar de bani în niscai ziare, să le iasă candidatul…. Ăl de se autodenunță.
Când era „bine”, era și el bine. Când l-a ajuns boala, s-a scofâlcit definitiv. De Freddie zic. Și de meteahna lui fatală.
De-ar ști mă-sa și ta-su de ei, n-ar mai face nu boacăne copchiii, noaptea la ceas de seară și la drumul mare, ci ilegalități. Nu-i de joacă, inconștienților! Să pui manechine de paie, date cu vopsea roșie, cât să semene a accidentat mortal e chestie de pușcărie. Și n-ar strica un sejur, măcar, familiilor cu puradei implicați la răcoare. Cu bătaie după program, cu țucalul la nas, cu linte la prânz și cu vreo doi „seniori” în ale detenției dând roată prin dos.
La ce-i mai ajută mari, tineri fiind, botezul creștin? Îi împiedică să mai ia din avutul altuia pe motiv că e câștigul său din nu știu ce tranzacție? Îl îmbunează cât să nu mai amenințe în trafic pietonii? Îi leapădă de cele lumești în schimbul unei vieți modeste, ascetice? Deloc! Aderă prin simpatie, ca-n toate cele azi, la creștinism. Că fac și alții și ei ar rămâne cu bifa nemarcată. Să mai vorbim de lepădarea de preacurvie, de vicii, de toate cele rele?
