Brigada diverse – P(â)n’ (l)a n(e)a R(a)ul
29 martie 2025
Ca să ocolesc versatila formă a onirismului, vin c-o verbalizare pentru știrea ce urmează. Visează omenirea numai la găuri negre. Acest mister întunericos și ispititor, această „cameră” pentru preparat alte universuri, cum neputinciosul ins pământean încă speră a-i aduce beneficii. Care? Nici Dumnezeu nu mai știe, materia însăși, scobită-n măruntaiele infinitezimale cu atâta înverșunare. Și cam atât. Mai să nu-mi pese c-am fi – universali – în ditamai hăul cosmic. Căci folos nu este, ci doar o posibilă ștergere a întregii noastre existențe carnale (p-a cu spiritul s-o lăsăm mai moale; citii Stăpânul lui Sartre; mai că m-a indignat; dincolo de scriitura „pasională”, dusă până-n cele mai amănunțite cotloane ale minții, de vor fi ele atât de multe și întortocheate la un personaj cu preocupări infantilo-adolescentine; croșetate bine, însă și inutile, și făuritoare de îndemnuri nedemne de rasa umană rațională).
Păi așa s-au făurit ultimele zvâcniri spre imposibil ale noastre. Trișând, ocolind, dopând organismul cu stimuli dintre cei mai ciudați. Cum Fleurier cel tânăr ajunsese în preajma drogurilor, refuzând și nerefuzând îndoparea, așa destui care sar pe pereți ca năucii de te miri de umanitatea lui. Și teorii se nasc pe dată. Priviți… cercetați… figura parcă este de extraterestru…. Și alte prostii debitate de fel de fel de indivizi care fugiți cu fața de la doamne-doamne (chiar și de la ele) au trecut în barca nepământenilor. Însă noi vorbim de sportivi, d-ei „deștepți”, d-ei de participă la maraton, și-n loc să respecte traseul pietonal, iau metroul până la finiș. Cum se găsi o șmecheră de rusoaică să păcălească 37.000 de participanți și nu se știe câți organizatori. Femeie calculată. O lua pe unde dorea, pe traseele cele mai scurte, reducând chiar și cu opt kilometri traseul. N-or fi sesizat „boii” ăia că e imposibil, oricât de rapid ar fi concurentul? Și dacă tot ajunserăm la sportivi turbați, cam tot așa îi văd și pe cei ce fac o cursă de nu știu câți kilometri înot prin, parcă, America. Trebuie să ai ceva la bibilică pentru încumetarea la asemenea efort.
Mi-a sfredelușit privirea unii p-aci, cu comisia europeană a…. Alți nebuni, de la țară, în țărână, azvârlindu-și prin trecut picioarele la fel de fel de jocuri populare. Bai nu-i, bune-s tradițiile (cât vor fi fost ele resuscitate și de pe unde le-o fi obârșia zonală sau temporală), numai c-au ajuns motiv de înfumurare până la ăi înțărcații. Un bai tot ar fi…. Pe unde fuseră ascunse atâta amar de timp aceste veritabile comori?
Practic așa și este. Nato și-a făcut propria graniță cu Rusia. Nu vă amintiți când tot spuneam că n-are căutare rusul în de-alde România, că fără frig, vodcă, saună și samur e ca și mort? Nu Rusia este expansionistă – îl prinseră pe-un natoist șef că se dădu de gol -, ci ’mericanul și alții cu pofte imperialiste (chit că i se spune acum interes economic, creștere economică, globalizare).
Olandezii, cică,-s cuminți. Îi deteră cu tifla Ursulei și planului ei de înarmare, de poftă, de numai vreo 800 de miliarde. Când controlezi atâția bani, visezi la mai mulți.
Simpatizam, așa, ca omul de rând, după figuri, după două vorbe spuse și-n alt lemn decât cel iliescian, constantinian, rațian – uite că-mi scapă calul alb cu sprâncene negre penelist -, pe alde Ponta, Crin. Până au dat-o-n fasole. Să revină, să-mi smulgă din nou…, peste poate. Cel puțin pontilicus a rămas cu mintea în aceeași bulă a tătucismului. Cum, mă, „Sper să mă lase să candidez, să nu mă blocheze.”, ca milogul, ca prostul, ca ultima găină din coteț? Cine, să te…? Cât ai luat, măi, ultima dată dintre voturi? Și-o mai spun pe aia dreaptă: chiar mai crede vreun român că vor mai avea loc vreodată alegeri? Nu simțiți miros de praf de pușcă?
