Brigada diverse – Pa(r)ol, (P)aul, (e) (l)a!
16 martie 2025
Patriotismul ce seamănă moarte înseamnă crimă. Alt ideal social decât viața în sine este o condamnare la moarte. O carte despre un bufon măritat cu uciderea alor săi, Zelenski, este un atac la existența umanității.
Cine poate crede că Sua ar reprezenta pentru orice european acea fărâmă de liniște pe care ei, din fruntea Nato, o perorează? Chiar nu se vedeau clar cele două direcții nespuse? Intenția de a avea graniță directă cu Rusia, afacerea cu obiecte militare.
N-am stat să pricep niciodată cele două clase politice americane. Care și ce-s. Mai ales că prin fire, cetățeanul Sua-rez nu poate gândi dincolo de propriul buzunar. Astfel fiind rosturile, văd inutile orice „strigări” de natură „salvatoare” pentru alte națiuni, precum „republicanii cer lui Trump să trimită un patriot MAGA… să ia poziție…”. Nu numai că nu știam cine-s și ăștia, dar oricât s-ar da ei de comuniști, venind de pe continentul copiilor de bani gata, numai împărțitori de egalitate totală între oameni nu pot fi. Cum nici oamenii nu vor putea fi vreodată prin însăși construcția fiziologică.
Prost exemplu. Mă explic. Vedea-va cineva de pe facebook în ordonarea spațiului sătesc dintre două garduri cu poziționare unul către altul un plan repetabil și-n alte părți. De ce nu pot acorda aprobarea totală acestui îndemn. Privesc ansamblul restructurat din perspectiva actuală, nevoia de circulație, nevoia de siguranță, ambele practicate cu elemente haotice. Ca aspect… de mare…. Or fi dalele montate țut, dar gardurile ce se întrezăresc în imagine suferă de proastă facere. Totodată, fâșia de stradă, drum sau uliță pare de pe vremea răposatelor vremuri ale nefacerii. Dar cel mai mult îmi jenează retinele trei elemente…. Legătura între dale și asfalt este încheiată cu o limbă subțire de ciment. Pluviala stradală se reduce la același șanț, în fine, cu „troace” de ciment, dar tot șanț rămâne, neasigurat că măcar un om treaz n-ar putea sfârși în el – știm din statistică procentul de rănire al celor beți ce ajung în el: zero la sută. Podețele nu se dezmint și oferă și ele tot atâta protecție la accidentare ca și pluviala, cu umeri ridicați, să mai stea țața Floarea la bârfe rurale cu baba Nastasica. Ultima și cea mai absurdă faptă edilitară are reprezentant de sistematizare pământ arabil, postațe cât loc a rămas între „șosea” și șanț, fără nicio delimitare, lăsate la latitudinea vântului, autoturismelor, tractoarelor și combinelor, galoșilor și cizmelor, câinilor și pisicilor să le determine suprafața. Totuși, toate separate nu fac rău cât toate la un loc. Evident, satul încă ține la elementul uman și la primordialitatea lui. Nu însă mult timp de acum înainte. Nu cât timp „trotuarul”, unul singur, este cât lățimea uliței. Prin urmare, așa nu!
Ce-i mai place românului dreptatea. Ce-i mai plac declarațiile de întâietate și cât de drept este el. Cât să „instrumenteze” un viitor dosar pentru crimele de război, punându-i-le în cârcă lui Putin. Mă băieți, ‘stâmpărați-vă, ca să nu ne trezim cu încă un „nebun” pe cap.
N-am reținut și numele domnului care are așa de multe de spus de bine despre Bolojan. Că de când a luat sceptrul și s-a așezat pe tronul țării a băgat mâna-n gâtul câtorva escroci. Mai știm noi din ăștia destui care oferă apă de ploaia la sticlă (de sticlă) cu etichetă de tărie 90 de grade. Luați numai un mastodont dintre cei care dictează după bunu-le plac economia și bugetul statal și-mi veți da dreptate. Cred însă că e un partizan cu cotizație „depunătorul” de fapte „a la Cuza” ori Țepeș, ce-și dorește prin „mica” osana publică un post mai sus (deunăzi am auzit cum un director de prin „concentratele” buzoiene se vedea deja cu o treaptă directorială ridicată; deh, poate chiar și prin preajma guvernului).
