Brigada diverse – (B)aza
8 martie 2025
Eu sunt pentru. Să-i revină cetățeanului sângele în instalație, să mai spună și nu, nu numai da oricăror tâmpenii, străinilor cu puhoaiele prin țări ce nu sunt ale lor, desigur și găștilor pe care le formează și siderează populații de altfel, de ceva vreme, cu pretenții de civilizație, omorând, amenințând, creând panică și insecuritate. Dacă asta ar putea, măcar, face alde Trump, Vance…, zău că sunt de acord.
N-am nimic cu „vizionarii”. Dar nu mă pot convinge că un proiect de genul orașului întins pe o linie, în deșert și pe nu mai puțin de 170 de kilometri, cu clădiri zgâriind aerul nu tocmai respirabil, cu geamuri care îmbâcsesc privirea de atâta nisip și cu un consum enorm pentru condiții omenești ridicate. Degeaba este fluturat avantajul transportului în comun exclusiv, degeaba sunt propuse doar cinci minute pentru accesul la orice facilitate. Asta se numește captivitate. Doar 200 de metri lățime? Vă dați seama cât de puțin înseamnă? Cam cum m-aș așeza pe strada Amurgului, între Centrul cultural și școala 1 și mi-aș întoarce privirea stânga-dreapta. Știți cum aș privi de la ultimul nivel, de la cei 500 de metri, spre granițele bazei? Ca și cum aș fi chiar la margine, dacă nu cumva clădirea de locuințe este chiar pe limitele lățimii, deci privirile mi-ar da impresia că sunt în mijlocul deșertului. De fapt unde aș și fi. Nu vă mai spun cu ce se vor ocupa localnicii celor 34 de kilometri pătrați: tehnologie futuristă. Să vedem cine-l va construi în condițiile date (geografice și mental-morale ale generațiilor acestea, care nu mai vor să mai muncească).
A trecut și întâlnirea Macronului la ceas de taină. A fost și cerberul invitat după. Palmă, ne palmă, vom auzi cândva ce s-a vrut acolo și atunci. Iar dacă îmi mai aduceți din trecut câte un ins ce mi-a dezamăgit așteptările, să își dea cu părerea de ce n-a fost reprezentată România, vă jur că nu mai evidențiez niciodată astfel de știri. Și hai, pe bune, chiar am putut crede că noi și alții mai de nișă în Europa suntem egalii celor ce au fost ditai regatele și au rămas?
Mai știm și că deciziile lumii sunt luate și controlate de câțiva oameni și grupurile lor de interes. Ucraina era sigur sacrificata. Populațiile, era clar, că trebuiau să fie împuținate. Că pe la neorusnacii ăștia s-au clocit virusuri. Război și molimă să perpetueze.
Nu, măi Zeli! Nu lui Putin îi fac pe plac toți și în special Sua, ci avantajelor financiare li se cântă în strună. Desigur, tu știi bine, da-ți joci rolul până la capăt, cel de neștiutor.
Cu medicii…. De când cu episodul în care mort-copt am fost ținut la ușă vreo două ore ca să mi se spună că fără card n-am ce căuta, deși mie plasticul ăla îmi era străin, că înaintea mea, bolnavul, pot intra toate națiunile prunc-bătrâne. Protest vă trebuie, domnilor doctori familiști?
„Al celor 4.500 de lei.” Care furt, care sumă de bani? Nu specifici nimic, colega?
Chestia cu voltaicele mi-e încă neclară. În primul rând sumele de achiziționare, apoi cuplarea la rețeaua națională și la final cele opt ore de producție și șaisprezece de consum, coroborate cu declarația ministrului, că importăm energie electrică.
