Brigada diverse – A(d)ă, (D)ana, l(a)nterne (d)e l(a) C(o)ri (ș)i Ta(s)e
27 februarie 2025
Ce mai revoluții! Să vii cu vreo invenție, să crezi că ai făcut așa ceva, când cluburile se născuseră hăt, departe în spațiu și timp, ține de lipsă de realism. Numai pentru faptul că noi suntem aici și cei care au sucit pe toate părțile posibilitățile dincolo de granița României și ar trebui să ne fie rușine. Poate nu „incriminatul” se face vinovat de asemenea sfruntat tupeu, el s-a dus…, ci jurnaliștii care s-au auto siderat la această idee, că mortul a „revoluționat industria distracției din Vrancea”. E cam de-o teapă afirmația cu cea în care doi frați, cu două duzini de albii nemțești s-au autoproclamat primii rafinatori de țiței din lume, într-o țară săracă la duh și la buzunar, pe la mijlocul lui 1850, când încă se clocea un Cuza, se umbla nestingherit cu ocale de toate mărimile mici și poporul era o adunătură eterogenă de….
Doar două mâini de oameni știu cum arată înăuntru o instituție în care sunt adunați bolnavii mintali. Pare curat, pare liniștit, pare normal. Până ți se simte prezența. Străin fiind, te încearcă toată neputința, toată tristețea, toată supărarea pe Creator (l-am pus la mare preț majuscul, să nu se înțeleagă altceva; deși, starea lor poate fi considerată un experiment reușit; de-o pohtă ce pohti și-a zis în barba de stele să-ncerce și din cele strâmbe). Și-ncercat de remușcări, că tu ești întreg la minte (iluzie; îmi tot tronează între amintiri acel frontispiciu de spital dezolant: nebunii nu sunt înăuntru, ci afară) și ei nu, te înmoaie fiecare bâlbă, fiecare frecvență a hvî-urilor împinse tâmp spre cerul gurii, mai că te-ai transforma tu în izbăvitorul lumii, să le iei boala cu mâna precum Iisus. Deopotrivă i-ai suprima din același motiv, din momentul în care nu te-ar mai slăbi din perseverența cu care se milogesc. Așa că, reacția infirmierei de pe la Râmnic era oarecum previzibilă. Căci de-ar fi numai insistența infantilă. Defel. Cele patru ocazii – cu de patru ori mai multe zile -, prilejuite de lucrări la acoperișurile celor două blocuri CITO (nu mai pun puncte, pierd timp), m-au trecut prin dușurile calde-reci de mai sus. Și mila, și îngăduința, și intenția de suprimare. Locul acela este cu totul bântuit de nebunie și umoare. Nu se poate supraviețui întreg la minte, întreg la simțuri, întreg la suflet. Locul acela emană neuman. Ce vedeți prin filme este ficțiune. Mirosurile de urină și fecale de pe hainele lor, imprimate pe veci în piele, etajele lăsate în ruină, pline de microbi și mai ales de umbrele lor maimuțărindu-se ce te urmăresc la fiecare pas. De-ar fi numai umbre. Ei înșiși te pândesc și acolo unde credeai că doar fantomele nebuniilor mai hălăduiesc nestingherite, te trezeai în spate cu unul în carne și oase mormăind, implorând după un leu sau Cola (aici tata a fost vinovat, dovedindu-se mai milostiv decât noi toți, le dădea necondiționat ce avea la îndemână). Nu, un om normal nu poate rămâne zdravăn la cap mai mult de o zi. Darămite să fii angajat să le slujești…. Mai că v-aș conduce într-un tur al groazei….
Nu știați? Bill Murray are nevoie de sfatul meu imediat. Cică actualul.
Un RMN face bine oricui. Mie doar pentru că mi-a facilitat intrarea în curtea spitalului, spre a-mi vedea capodopera tinichigerească: îmbrăcămintea de tablă a țevilor ce o traversează de la centrală până la intrarea în partea de „subsol” a clădirii.
Da, sunt introduse cabluri prin subteran. Dar parcă nu erau de curent, ci de net. Prin urmare, până să primească orașul cei 5 milioane de lei și cele 14 comune restul până la 3,5 milioane de euro, un nimic în fapt, se vor „mântui” din nou fel de fel de rețele de apă și canalizare cum s-au mai mântuit și cu ajutorul cărora cetățenii sunt jupuiți sistematic de bani pentru o gură de apă și ploaia lui Dumnezeu, evident tămăduitoare, evident costisitoare.
