Brigada diverse – F(u) (M)ia (l)a (g)ala american(ă)
13-14 februarie 2025
Ori oamenii nu se deosebesc deloc – și ăsta este crudul adevăr -, ori se învârtesc prin aceleași metehne și ajung să gândească la fel. Nici nu apucase bine capitolul 23 să se pornească prin Solenoid, că-mi și răsări ciocolata Pitic – pe care noi n-am mai apucat-o, cum tot încearcă unii s-o fixeze ca producție, nu la maniera conștientă – în minte. O mică și nevinovată confuzie mă trimitea înapoi în timp și vedeam dulceagul cerc învelit în poleială și cu un fel de ceas de hârtie pe care hălăduiau Scufița roșie and company. Kandia, de fapt. La câteva pagini mai departe, Cărtărescu s-a și grăbit să depună epic Piticul. De-asta spuneam….
Reluăm ciolaciada fiscală. Mi-au atras atenția mai multe pasaje. Între ele cele unde veniturile bugetare ar însemna cheltuieli mai mici. Nimic mai adevărat, dar nici datorii nu mai faci când buzunarul este aproape gol. Te pui la popreală, strângi din dinți, îți refaci planurile, le amâni, le regândești de câte ori este nevoie ca să constați cât este stringență și cât este moft. Apoi. Care economie pe plus? Cea în care se fac autostrăzi? Cea a companiilor străine? Adică noi suntem în fața Germaniei, Franței? Ce investiții și care sunt beneficiile? 15 minute pe Focșani-Buzău? Cu benzina care deja s-a rescumpit? Ia fă matale calculul corect și vezi ponderea consum-cost produs? S-a schimbat ceva? Adică acum nu mai pune în rezervor românul 2 litri, ci 3, căci s-a îmbogățit după atâta creștere economică. Și dacă totuși este prosperitate, de ce ai totuși datorii încă neplătite pentru nimicuri în comparație cu altele, găinării în fond în raport cu sumele enorme pe chestiuni mai serioase? Nu mai vorbim de export. Ce trimitem noi peste hotare? Grâu? Nu ne-a luat maul Ucraina? Nu se văitau producătorii români că nu mai pot trimite peste graniță fir de bob, că le-a stricat piața veneticul? Că nu mai ai loc de ei nici pe șosele? Ca să nu mai spunem de bani, de privilegii….
Cică AI-ul, a cătat, a verificat și a găsit. Mare inventatoare de combinații celulare. O proteină căreia, în mod normal – prezumpții nefondate, făcute din pix și cifre -, iar fi trebuit o jumătate de milion de ani ca să se auto fabrice. Numărăm cu o nonșalanță de speriat. Încă nu știm de la ce an, înapoi în timp, am fost ceea ce suntem astăzi. Nu animale, nu neanderthalieni, nu proști și îngrămădiți, ci oameni deștepți și conștienți de propria lor ființă.
Și unde șaptele prim ministrului era doar șapte, la Consiliul Fiscal este șapte virgulă șapte. Și unde eram peste din de-ăia care stagnau economic sau nici vorbă de vreo creștere, suntem între cele „opt state… care se află sub incidența procedurii de deficit excesiv, având cel mai mare dezechilibru bugetar.”. Și unde naiba este promisiunea aceea cu grad de eternitate, cum că PNNR-ul va avea menirea să ne scoată din…, când ajustarea noastră, din milă pentru nătângi, Europa a lungit-o pe mai mulți ani, nu se știe cât, iar el însuși este doar un proiect fixat doar pentru o singură perioadă, deci, așa cum ne știrește Digi 24, „nu este repetabil”.
Nicușor recidivează. Cu autonumirea sa, de parcă așa s-a născut, primarul general al Bucureștiului, făcând pe interesantul și interesatul cum că necuratele întâmplate constructiv de pe tarlaua sa, în ilegalitatea lor, nu-i pricinuiesc vreo vină. Nenișorule, lasă naibii spațiile verzi și vezi în ce hal construiesc ăștia blocuri. Cu baza mai mică decât tot ce se înalță de la nivelul etajului unu în sus, ieșite și doi metri în afara ei. Or vedea ei când s-or frânge traversele de la unu, apoi de la doi și de mai sus.
Am apreciat ca bune parte dintre inițiativele de revenire la normalitate ale lui Trump, la umanismul omenirii dinainte să se amestece, să se dezică de naștere și altele. Însă cel puțin una dintre cele mai proaspete pune mari semne de întrebare. Cum este aia să predai o parte a unei țări, vezi doamne ca să o faci Riviera Orientului Mijlociu? Aia este ocupație, bre! Ce mi-e Afganistan, ce Kuweit (sau Kuwait, că nu știi cum să le mai scrii numele unora) sau ce altă țară în care americanul a pus călcâiul? Nicio diferență. Fâșia Gaza va fi în aceeași situație, dar acum cu acte în regulă de ocupație. De bună voie și nesiliți de nimeni, israelienii.
