CulturăOra de muzică

Ora de muzică – Black magic bassman

Primii-s primii. Îi execuți din câteva culegeri. Următorii….
Le poți pierde urmele. Așezați la finalul fiecărei piese și articol dedicat, nu-i iei în seamă cum se cuvine. Îi treci simplu unul după altul și sănătate. Când este să le faci adunarea…. Compozitori care sunt și instrumentiști, compozitori care nu au nicio legătură cu prezentul, instrumentiști și atât, buni la toate și participanți la toate, vocaliști, de-alde producători, lucrători prin studiouri. Bucată cu bucată, prima versiune, Digital Deluxe Album & Target Physical Exclusive, albumul 44/876 are exact, fără cei doi capi ai „răutăților” muzicale, 40 de contribuitori. Pentru celelalte versiuni – trăsei cu un ochi în fițuicile cu nume – mai sunt în plus. La rândul lor fiecare.
O trecere rapidă prin ce am listat până la acest moment: Kennard, Corvet, ILL Wayno, Rnakine, Pizzonia.
Așadar, fiindcă nu i-a fost „teamă” să treacă de la unul la celălalt, fără să i se impute, de la Copeland la Sting – nici nu avea de ce și cum; muzicienii rămân într-o frăție eternă, indiferent de divergențe; fuseseră leaturi -, i se cuvin următoarele rânduri celui ce s-a numit Robert „Robbie” Shakespeare. S-a prăpădit acum un pic mai mult de trei ani, 8 decembrie 2021, în timpul unei operații de rinichi, după ce unul dintre ei a fost scos și respins de organism, aflându-se sub dializă între intervențiile chirurgicale amintite. Dar omul se mai și naște și trăiește între timp nu tocmai anonim. Cei 68 de ani, prin care a trecut cu folos pentru sine, pentru alții și muzica pop internațională, i-a început în Jamaica. Crescând în Kingstonul de est, a avut asigurată cariera din familie. Casa lor a fost întotdeauna locul de repetiție al multor și variați cântăreți. De-o primă dată, a încercat chitara acustică, până a venit într-o zi pe la ei cel cunoscut sub renumele Aston „Family Man” Barrett, basist. Însă nu venise probabil pentru a da o reprezentație acolo, ci pentru alte „beneficii”, pe care curtea și casa le ofereau: era una dintre locațiile cele mai populare unde se vindea marijuana. După chitara acustică, Robert a încercat tobele. Până să-l audă pe Barrett. Adresându-i-se direct, cu dialectul de rigoare: „Vreau să învăț cum se cântă la chestia asta. Trebuie să mă înveți.”. La astfel de cerință se răspunde numai cu da. Însă, înainte de a se înfățișa profesorului pentru a primi lecții, dădea ajutor fratelui lui Barrett, Carlton, în studio la așezarea tobelor, având șansa să tragă cu urechea și ochii spre cei care veneau să înregistreze. Ulterior, Aston i-a arătat exact ce cântase în studio cu bandul Upsetters, dintre trupele încadrate generic ca House Band. Desigur, nu c-ar sta și-ar cânta în casă membrii lor, ci că deservesc diferite programe de televiziune, radio – cover-uri de obicei -, sunt muzicieni de studio pentru varii artiști și cântă frecvent în cluburi de noapte, de obicei de jazz și R&B. Ceea ce remarcasem și la colegii afișați succint mai sus. Și sunt sub „tutela” unui lider de grup. 29 de albume la activ (din 1969 până în prezent; văd o întrerupere de nouă ani între 1987 și 1996) are Upsetter (câte altele pentru alții…), chiar și câte trei pe an în 1970 și 1973, patru în 1975, două în 1969, 1978 și 1986…. Avea, prin urmare, Robert de la cine să învețe meserie bună. Încă l-au avut basist și pe Boris Gardiner. Îmi suna familiar numele…. Numărul unu în lista topurilor și în lista noastră de piese raggae, cântată ani de-a rândul: I Wanna Wake Up With You. Cariere impresionante. Robert rămâne însă tributar grupului format cu toboșarul Sly Dunbar: Sly and Robbie. Au editat împreună 6 albume proprii, Language Barrier, Rhythm Killers, Taxi Fare, Friends, Rhythm Double și Dubrising. Colaborările depășesc numărul 50 și, în afara celor trei deja postați Dilan, Yoko și Cocker, se regăsesc Mick Jagger, Ziggy Marley, Sinead O’Connor și Simply Red dintrei cei mai cei. Are și filmografie în palmares. Apare în 2011 în documentarul Raggae Got Soul: The Story of Toots and the Maytals, denumită, de BBC, trupa cu cea mare influență asupra artiștilor ce au plecat din Jamaica. Anterior, în 1978, în propria-i persoană, joacă un rol în Rockers. Robbie și Sly au înregistrat de asemenea pentru un alt film documentar despre Grace Jones – un alt monstru sacru cu muzici publicate, filme, un personaj exotic, premii Grammy…; „baba” are încă 76 de ani – pe albumul Hurricane. Robert – un artist „dat naibii” și el.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share