Ora de muzică 2 – Men and awards
Despre unii mai mult, despre alții….
„Degringolada” aceasta printre artiști, printre biografiile lor pare deseori extenuantă. Zădărnicită de lipsuri, te aruncă în neantul necunoașterii. Două vorbe, și nici acelea relevante, pot uneori scoate la iveală totuși informații nebănuite. Depinde de cât de grijuliu este artistul și chibiții cât de chitiți sunt să dea forma perfectă idolului lor. De la Robert W. Woodruff Library am aflat câte ceva despre Kennard Garrett, unul dintre faurii isprăvilor muzicale ale albumului 44/876. Cu un citat pe care orice muzician cu pretenții l-ar găsi nimerit ambițiilor sale, cu o fotografie antet de pe blogul Aunt Chloe, A Journal of Artful Candor, pdf.-ul descărcat conține un citat pe care Kennard îl oferă intervievatorului: „Privesc muzica ca pe o artă. Gândesc că este la fel ca un film, o fotografie. Și trebuie să spună o poveste.”. Deși Aunt este „cea” care pune întrebări artistului, pentru interviu este creditat Elyce Strong Mann, secondat de Kennedy Dunning. Am extras de aici informația conform căreia piesa „Don’t Make Me Wait” a reușit să stea 19 săptămâni pe locul 1 în Billboard și albumul sting-shaggy-an a câștigat Grammy la cea de-a 61-a ediție. Despre Kennard se pot spune destule. Ca producător, compozitor, aranjor are deja și o nominalizare și un premiu Emmy, munca lui se regăsește fi pe albumele muzicale ale PussyCat Dolls, Jesse McCartney, Cole and Drake și chiar BoA. A primit un premiu și pentru programul de muzică House Mark 1, pe platforma App Store, fiind încă din prima săptămână cea mai bine plătită aplicație. Între timp m-am documentat. Uitasem cu totul că aplicația este un instrument cu claviaturi virtuale pe care și eu l-am înscris într-o listă de „dorite” pentru a căuta cele mai bune sunete. A absolvit Morehouse College, unde este profesor asistent, și Georgia Tech.
Kameron Corvet. Din echipa aceluiași hit, al cărui nume zice-se că se pronunță „Cor-vay”. Creditat că a lucrat cu o „impresionantă listă de legende”. Desigur muzicale. După cele două prezente aici, se înscriu ca itemuri Angie Stone, Case, din zona R&B, Mr. Probz, Digitzz. Compozitor și chitarist, artist de sine stătător. A „împărțit scena”, exact așa se traduce, cu Adele, Chaka Khan (știe-se, „mama” muzicală a cel puțin jumătate dintre vedetele mondiale), Erykah Badu, TyDolla$ign. Deși nu este între cei mai cei dintre cei ai lui Corvet listați pe CTM – de aici am cules cele câteva date despre el (în josul textului se pot audia câteva dintre colaborările celebre) -, Toni Branxton are un cântec produs de Kameron: Fallin’. L-am găsit și pe „Jam in the Van”, un site unde inițiatorii, administratorii și-au dorit să nu prezinte un singur tip de muzică și să determine pe aceia ce urmăresc pagina să asculte melodii pe care în altă situație nu le-ar fi putut întâlni, să descopere muzicieni și să le rețină melodiile. Cazul de față, trei piese, un amestec „unic de R&B, Soul și chitară. Toate ale lui Kameron Corvet. Am urmat sfatul. Într-adevăr. Voce clară, vibrato ca la carte, timbru plăcut, note de piept și de cap impecabile. Un scurt interviu pe heart&soul, de șase întrebări, relevă conexiunile pe care artistul le are cu muzica. Firește, „Don’t Make Me Wait” reprezintă piesa la care ține cel mai mult, motivând puterea pe care o emană și determină ascultătorul să rezoneze cu ea. Performează prin Atlanta de câteva ori pe săptămână, coveruri și printre picături și piese proprii. Ce este succesul? Continuarea lucrurilor pe care le iubește și perfecționarea lor tot timpul. Din scurta biografie inserată aici, am corectat numele lui Ty… (ign lipsea cu desăvârșire din coada titulaturii) și am găsit încă un nume cu care Kameron a colaborat: Robert Glasper. Mai la „vale”, pe Google, Kameron are o prezentare mai elocventă. Simply Buckhead îi evidențiază și mantra: „Nu poți face o retragere până nu faci o depunere.” Rememorați prin comparație bancul în care Dumnezeu îndeamnă evreul cu cererea să tragă măcar un bilet dacă vrea să câștige la Loto. Este chiar absolvent al Morehouse College. Precum Kennard. Ba chiar și predă. Campbellsville University îl are ca profesor pentru a învăța studenții să înțeleagă cum se scrie muzica și să cânte. În pandemie a lucrat la un EP ce include varianta acustică a lui Don’t Make Me Wait. Nu este doar muzician, performează deseori ca actor. Prin voința sorții, a ajuns să obțină rolul chitaristului Cornell Dupree în seria realizată de National Geographic „Genius: Aretha”, despre viața celebrei cântărețe, în care Kameron s-a declarat „umil”, dar a absorbit fiecare moment cu maximă atenție. Visează la o stea în Rock & Roll Hall of Fame. Se mulțumește totuși, de nu va obține această confirmare, să fie doar unul dintre cei ce pot contribui la „propășirea” artei. Ar mai fi încă două nume pe care le remarcă prin interviurile sale: mama lui, Katy, cu un rol important în viața și cariera sa, și Freddie Jackson, alt beneficiar al profesionalismului său. Bineînțeles, a împărțit cu toți colaboratorii albumului 44/876 premiul Grammy.
