Fărădelegea lui Călin – Record and play
Și le mai impută unora că una, că alta….
În această eră multifuncțională, când un lucru este atins de omonimii, trebuie specificat până la ultimul amănunt orice ar putea crea ambiguitate. A înregistra, în zilele noastre, poate însemna cel puțin două lucruri, dacă amândouă sunt din același spectru: păstrarea memoriei momentului. Numai că fără indiciile necesare, înregistrarea poate rămâne doar o mormăială pe o bandă magnetică (dumnezeu știe de ce mijloace tehnice mai dispune instanța), deloc inteligibilă. Garantat nu se caută nuanțe în cazul în care, la cerere, vreunul dintre „… participanții la proces…” (încă o neclaritate nelămurită; participant poate fi și unul dintre gură cască în sala de proces) va dori o copie a…. O nouă problemă greu de rezolvat. Din capul locului, grefierul „… ia note în legătură cu desfășurarea procesului…”. Și mă opresc din nou. O propoziție mai plină de incertitudini…. Ce note ia? Muzicale? În legătură cu? Nu despre și din cadrul procesului? Și nu era mai corect formulat „notează toate discuțiile care au loc între părțile implicate în proces, reclamant, pârât, martori, avocați, procurori, experți, reprezentanți… și completul de judecată? Ba bine că nu! Da! Întorcându-ne la cerere, la ce este scris, confruntarea scriptului cu ceea ce s-a discutat în ședința de judecată, pentru „… corectarea…” însemnărilor grefierului, doar punerea la dispoziție și a înregistrării audio sau video – pe tot parcursul Art. 231 niciun indiciu – poate elucida existența sau inexistența unei erori. Altfel ce să contești? Pe ce temei? Doar pentru că parcă-și amintește contestatarul că ăla a zis așa și nu cum a notat grefierul? Sau că a spus pe nu știu ce ton sau a făcut nu știu ce aluzie. Al. 5 are iz de capitalism. Adică. Se poate pune la dispoziția interesatului, doar parte în proces, pe banii lui. Sunt consternat. Ori judecătoria nu mai este instituție de stat? Înțeleg, plătești pentru proces, dar chiar pentru fiecare chițibuș să ți se ia „censul”? În zilele noastre, când este simplu să dai un stick pe care să ți se copieze fișierul media în câteva secunde sau nu mai mult de două minute? Mă mir că nu i se ia taxă și procurorului care cere înregistrarea. Și mai ales instanțelor de control judiciar, și ele cu acces, la solicitare, la acestea.
Eram deja cu o mână în gâtul Art. 232. Că grefierul redactează (în sfârșit!) încheierea de ședință. Și ce este aia? Noroc c-un ochi alunecat în josul Codului de Procedură Penală. Un lung șir de itemuri se găsesc la Art. 233. De remarcat doar răgazul pentru grefier să termine ce era de scris, la nevoie folosindu-se și de înregistrările efectuate în ședință.
Art. 233 și cuprinsul încheierii ședinței de judecată. Cum se numește instanța, ce număr are dosarul. Data. Nume de judecători (evident, fără prenume un judecător poate fi un ins oarecare), calitățile în complet, cum se cheamă grefierul. Nume părți, reprezentanți etc., calități procesuale. Nume procuror, denumirea parchetului său. Dovada că procedura de citare a fost îndeplinită. „Obiectul procesului”. Prezentarea probelor administrate. Litera i) are izul neverosimilului, chiar a bășcăliei judiciare. Ori este un script complet, ori este doar un conspect – „… prezentarea pe scurt a susținerilor părților…” – a celor ce s-au „fluturat” în ședință. Cum prezinți o cerere, o declarație, ce au spus părțile, la ce concluzie a ajuns procurorul în două-trei fraze? Apoi vine soluția dată, vin motivele. O tonă, după părerea mea, de vorbe. Îmi pare că acest tip, scrib în toată regula, trebuie să fi terminat nu numai dreptul, ci și filologia pentru a redacta un astfel de macro document. Și nu s-a terminat. Mai are de pus căile de atac, termenul de exercitare. Să mai însemneze ce public a avut sau nu. O semnătură la final: complet judecătoresc, grefier. O completare aduce Al. 2. Filologul intră din nou în scenă. „Compunerea” grefierului „… trebuie să arate cum s-a desfășurat ședința…”. Cam la final de proces, când coincide ziua ședinței cu ziua hotărârii pronunțate, încheierea de ședință se abrogă, dar face obiectul introducerii hotărârii.
