Fărădelegea lui Călin – In my court
Șase! Caraliii!
Greu definibilă buna-cuviință. Ordinea e un strop mai palpabilă. Solemnitatea și ea prin norme. Astfel, președintele completului de judecată poate ține ședințele în deplină securitate. Dispune, de aceea, de poliția ședinței și o exercită. Iată cum. Ca-n trenurile Cfr actuale în care cine nu are loc, nu urcă. Aidoma, lipsa de locuri în sala de ședințe, deși cerințele sunt mai mari, se rezolvă prin cererea judecătorului către cei din urmă, sosiți târziu, să părăsească incinta. Arme doar celor din exercițiul funcțiunii. Ceilalți asistenți nu. Purtarea. Codul mișcărilor potrivite, vorbelor cuvenite și după tipic. Ținută cuviincioasă. Obiceiul locului…. Adresabilitate din poziția în picioare. Excepțiile la dispoziția judecătorului. Toate disfuncțiile sunt sesizate tot de acesta, revenirea la ordine și îndepărtarea din sală a nesocotitorilor rămân la latitudinea lui. Ținuta necuviincioasă, precum și prezența minorilor sunt taxate în același mod și de aceeași persoană. Cazul închiderii dezbaterilor readuce în sală partea îndepărtată pentru comportament sau/și ținută neconforme, pentru a i se comunica actele esențiale. Dacă are reprezentant, poate rămâne afară. Dacă însuși apărătorul o ia pe arătură, va fi chemat la ordine. Când acest lucru este imposibil, ședința se amână și i se va aplica o amendă judiciară, „… iar cheltuielile de amânare vor fi trecute în sarcina sa, prin încheiere executorie…”. Art. 217.
Șef pe tarlaua lui, președintele are ochi și urechi, dar și rațiune, să constate infracțiunea și să identifice făptașul. Proces-verbal, trimis procurorului, și chiar reținerea făptuitorului. Art. 218.
La Art. 219 instanța verifică identitatea părților, dacă au reprezentant și el împuternicire. Când părțile nu răspund la apel, se ia la mână procedura citării, îndeplinirea ei și se purcede la una dintre cele trei variante de lucru: amânare, suspendare, judecare.
Presupusesem că aveam de a face cu cauzele toate puse pe rol. Greșisem. Sunt și din acelea care încă nu sunt în stare de judecată, motiv pentru care părțile pot cere, la început de ședință amânarea lor. Cu condiția ca ele să nu provoace dezbateri. Completul poate fi substituit și unui singur judecător pentru amânare. Art. 220.
Pe toată durata procesului se permite o singură amânare, dacă ea se produce prin acordul părților. Al. 2 îmi pare…. S-a amânat. Care stăruială a părților pentru judecată? Următoarele etape se numesc suspendare și plată a taxelor de timbru, repunere pe rol. Al. 3 e și mai și. Probabil că se referă la o nouă amânare care, prin cercetarea instanței, să se dovedească tot o învoială. Ca atare, doar una în care o parte s-ar împotrivi va fi demnă de luat în seamă. Art. 221.
Una dintre cauzele de amânare este lipsa de apărare la Art. 222. Dar, reprezintă cu totul o excepție. Motive temeinice trebuie prezentate de partea interesată, neimputabile ei ori reprezentantului. Respinsă, numai amânarea pronunțării „… în vederea depunerii de concluzii scrise.” mai poate fi îngăduită părții.
E cam ca la…. N-o declar, să nu fiu luat eu de…. Instanța este în stare să judece fără una dintre părți, chiar și fără ambele, dacă una dintre ele cerut în scris să se judece și în lipsa ei. Ideea se învârte în jurul acestui mod de judecare și predă instanței și rolul părții, adică va examina și excepțiile pe care neprezenta parte le-ar putea invoca. Art. 223.
Deși voiam să detest metoda – și nu mă dezmint -, instanța se spală de așa-zisele păcate prin inserarea excepțiilor, împrejurărilor de fapt, temeiurile de drept în proces prin invocare din oficiu. Obligată fiind. Art. 224.
