Brigada diverse – (F)lori (o) mir(ă) (p)e (e)a…
12 ianuarie 2025
Afurisiți roboți. Mă-ncrezusem în puterea lor de…. Măcar de memorare. Mă-ntinsesem la polologhie….
A până-n zecea oară când soarta-mi fură cele făcute. Verba volant, scripta volant, mintea…. Reiau. Pornisem de la vaga idee că românii și-au transformat în așa fel limba încât, scrisă ca vai de mama ei, poate ajunge să o răstălmăcească. Și când nici nu știi, nici nu îți pasă de altele, poți manipula cum dorești cuvintele. Eu, bunăoară, nu știu o fărâmă ungurește. Motiv, întemeiat, să transform numele ministrului finanțist în „Țanțoș” Barna. Iată de ce. Anul acesta mi-am făcut datoria cetățenească de bun platnic, ca-n fiecare exercițiu bugetar, în decembrie, căci e normal să achiți la final, după ce aduni cu râvnă (o pusesem în textul evaporat, pe seama maghiarimii politice din guvernele cu număr infinit), cu trudă, cu vaiet, căci munca de cele mai multe ori doare. A fost prima oară când am rămas cu gura căscată de cota fiscală exorbitantă. Cel puțin 400-500 de lei în plus. E, nu-i bai, nu m-am simțit confortabil. Mirat și apoi revoltat, un pic verbal, apoi destul în sine. Un episod care ar fi trecut ușor de nu găseam la domnul ministru o previziune de zile mari. Cic-ar fi existat un trend de creștere, de la 2023 la 2024, care, menținut, ar ține vie flacăra „prosperității” statale. Punând în legătură cea… cu cea prefectură, după un calcul simplu, mediind proporțiile, 16 de-alde milioane de părți neaoșe angajați la umplerea buzunarului bugetar, simpli cotizanți, ori 4-5 sutici plus ale… mele/noastre/voastre/lor ajung numai bine la a zecea parte din cele 70 de miliarde considerate creștere. Celelalte părți vă rog să le luați de la marii contributori. O demonstrație aproape de adevăr, o dovadă că onestitatea a pierit. Că se minte precum înghețară de dimineață apele la Râmnic. Pe o asemenea îmbogățire a visteriei naționale, țara ar fi fost mai bogată, datoriile statului către furnizori ar fi fost achitate și…. Spre sfârșitul tabletei, de tip sandwich după tipic, vă voi aduce argumentul imbatabil că, deși colecta cetățenească a crescut, rahatul în care ne aflăm este cel puțin la fel de mare.
Ce sunt de fapt oamenii? Niște arătări. Niște animale cu un dram de rațiune, inventată tot de ei, o normă a puterii de conștientizare ce se pliază pe intelectul majorității. Mai deștepți, mai puțin, dar mai puternici, cu mintea-n IQ-ul cel mai mare sau cu ea subjugată-n suta nenorocită, rămân pete pe creierii muritori ai tuturor. Că are nume Grigore și a rezolvat una dintre cele câteva probleme nerezolvate – gândesc ca prostul, la ce-or fi folosit, ce mare serviciu ar fi făcut omenirii și la ce au suscitat atâta zarvă? – de pe la finele lui 1800, conjectura lui Poincaré, că se cheamă Paul și e boxer și influencer – persuasiune de doi lei pentru inși de doi lei -, peste mai puțin de câțiva ani se vor volatiliza fără de urmă. Primul din nepăsare, al doilea din veșnica uitare a efemerului cotidian.
Cireașa de pe to(r)t. O să-mi dați dreptate. De când „nașu” mare mahăr al României, Buzăul a primit orice i-a vrut inimioara. Și câte n-a vrut. Mai anul trecut era posibil orice. Gloria pe toate palierele, la cel mai înalt nivel. Și nu era același buget, cel de-l declamă Barna gras, frumos, mult și și mai mult anul acesta? Cum naiba de subit a rămas sărac, cum de și-a trimis gloriile la somn veșnic, din ele rămânând doar niște copilițe de 6-8 ani (ce handbal or face mogâldețele?; poate cu mingi de ping pong) și alte viitoare „stele” mai măricele? Gurile rele ale presei: că supărau suporterii (măi nene, care echipă nu supără suporterii?; până și Steaua, Barcelona și Real Madridul pe la fotbal au scos peri chibiților; ce pretenții putea emite o mogâldeață ca Buzăul?), că se cheltuiau prea multe milioane (dar când s-au cheltuit nu erau multe?), că devenise pension de fete, că orașul ar avea nevoie de asfalt (același neterminat și interminabil asfalt) și nu de, măcar, puțin sport.
