Fărădelegea lui Călin – Almost enough!
Mi-am notat. Puteam fi sortit uitării….
Lung, afurisitul de Art. 163, mi-a pus clei la încheieturi și labe de gâscă la degete tura trecută. Al. 4… mă dă la întors…. Trimițându-mă pentru nimicuri la precedentul pentru cinci litere, c)-g), doar ca să dea drept de completare grefei instanței. Tot dintre aceleași, doar două, f) și g) au termene calculabile „…zi cu zi.”. Astfel de texte te pun în dificultate. Adică aproape să te „seducă” să renunți. Limbaj și redundanță. Cât și lipsă de sistematizare. Rigoare. Situații, chestiuni, cazuri, nicidecum „împrejurările” Al. 3 la care se referă Al. 5. Situațiile fi-vor drese cu un proces-verbal. Al doilea element, redundanța, mai bine zis inutilitatea. Cuvinte în plus, litere ce încarcă nepermis textul Codului de Procedură Civilă. Simplificarea se prezintă astfel: „… mențiunile de la art. 164…”. Încărcat: „… mențiunile arătate la art. 164…”. O altă problemă deschide cercul „neîncrederii”, fără să-l poate cineva închide și exclude. Al. 5 notează „… făcând dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.”. Încă un caz lingvistic care dă de gândit oricărui cititor. Cel care a încheiat procesul… este „… agentul…” deja pus pe răboj în aceeași frază, în prima ei parte. La ce să-l adaugi încă o dată? Nu mai există nici un alt subiect persoană în alineat. Anterioara deficiență ar putea și trebuie rezolvată licit. Nu trimiți agentul singur. Un martor sau doi pot depune mărturie că n-a scris bazaconii pe hârtie. În subsolul acestui alineat avem o notă, în care se amintesc proceduri ce au fost deja specificate, cum că anumite moduri de comunicare pot leza partea căreia îi sunt adresate citația și actele procedurale, dar și alte norme ce ocupă poziția viitoare 175 la articole. Al. 6 conține un singur dacă, în pofida numeroaselor date condiționale adiacente. Nu-i „românul” acasă. Agentul are câteva variante, mai puțin cea în care pur și simplu nu are cui da citația. La varianta: de înmânare „… unei persoane majore din familie…”; de înmânare „… oricărei alte persoane majore care locuiește cu destinatarul…”; de înmânare celui care „… primește corespondența.” „… în mod obișnuit…” (când și aici se putea micșora fondul literal cu „de obicei’, ori cu alte locuțiuni). Situația hotelieră sau a unei clădiri multi-apartamentale aduce în prim-plan administratorul. Lui i se va înmâna – cu tot arsenalul de semnături și procese constatatoare (că tot adineauri i se anulă echipei Arsenal un gol) – citația, de negăsit fiind avizatul. Cele două abia lăsate, alineatele, au parte de dispozițiile suratelor și mai din urmă: 3-5. Însă nu înțeleg de ce vorbim de persoanele ce lipsesc de la… și nu doar de persoanele de la „… alin. (6) și (7)…”. E clar că lipsesc. Singura diferență la Al. 8 fiind apariția refuzacilor. Nu ai cui da citația, o remiți instanței ce a emis-o sau o trimiți primăriei de care aparține persoana cu pricina. Lor revenindu-le obligația comunicării citației (Al. 9). Primăria, prin delegatul său, are obligația ca în 24 de ore (la fel și agentul alineatului 9) să trimită dovada instanței că a înmânat citația părții sau reprezentantului său (pentru cazul în care aceștia chiar o primesc). Ne întoarcem la termenele 1-7, 1-3 zile de la Al. 3, pentru eșecul primăriei de a înmâna citația, perioade în care trebuie returnată citația instanței. Un alt pas înapoi – mai mulți cifrici – pentru teleportarea email-fax-ică a citației, comunicare dată în bune de „… sistem…”. Dovadă de pus la dosarul cazului (Al. 11 cu 1). Acestui imens Art. 163 i se potrivesc nu numai citațiile, ci și „… alt act de procedură.”.
