Brigada diverse – (V)alonul (e) (t)aur
3 noiembrie 2024
N-am pentru fotbal un respect special, ba chiar deloc. Și nu mă pricep, cum de multe ori nu înțeleg de ce trebuie să se întâmple pe teren cele mai ciudate și mișelești fapte. Însă, de ceva vreme, neavând la ce să privesc când și când – politica, socialul și ficțiunile propuse de televiziuni ori se repetă fără nerușinare, ori propun subiecte care contravin nivelului meu de acceptabilitate -, am ales meciurile cu balonul rotund. Am aflat astfel cu ce se mai laudă omenirea. Și-am cules de ici și colo câte un nume numai bun de pus în ramă și la rană. Ca să aflu acum vreo săptămână că lista mea era de prisos. Deși era clar cine ar trebuie să stea în fruntea baloanelor de aur (nu unul, ci vreo trei cu prisosința meritau laurii), comisia a dat în frunte pe unul care ba e unul, ba e altul, ba e Rodri, ba e Rodrigo. Printre marcatorii cei mai slabi. Și nici vreo sculă pe teren. Frăție, Kane ce avea, Levandowski, Mbappé? Kane fiind cel mai bine clasat – 59 meciuri, 52 goluri. Și ăl de s-a supărat, Vinicius, nu se simte totuși mic în comparație cu oricare dintre cei de mai sus?
Băiat bun fostul domn șef de consiliu județean. Atât de bun încât și-a declinat postarea între cetățenii de onoare ai Buzăului. De i-ar urma mulți exemplul….
Și unde mai pui că te aștepți să piară gustul pentru patru roți motorizate și, prin atâta tevatură educațional-publicitară, să crească dragostea pentru două roți acționate doar prin forța membrelor posterioare. Ași! Nu se îngrămădește lumea, însă cei care posedă încep să emită noi pretenții. Piste? Da’ de unde! Vor garaje, domnule! Unde, măi nebunilor, unde? Într-un oraș și așa sistematizat prost de când lumea și Râmnicul târg, nu mai ai loc și nici timp: să circuli cu piciorul în siguranță, respectiv să nu surzești de atâta zgomot produs până la 3 dimineața.
Să n-o uităm, zic și eu. Totuși: care adn românesc? Al cui? Decebal n-a fost român. Un pic de căutare vă va scoate Basarabii, Brâncovenii, Kogălnicenii și alții și alții, distinși conducători sau intelectuali de prim rang, în afara românismului.
Năstrușnici proprietari, nepricepuți meseriași. Dacă n-aș fi vizitat de curând o toaletă străină și n-aș fi găsit o postare din cele pe care nu le doresc defel, dar mi le tot bagă pe gât forțat facebook-ul, subiectul wc ar fi rămas ultima chestiune pe care s-o evidențiez. Mai precis poziția tronului. Cum să pui wc-ul în așa fel încât, de fiecare dată să vezi în față ori peretele, ori chiuveta, foarte apropiate, să te lovești în aproape 90 la sută dintre cazuri de vreun obiect? Să ai loc berechet și totuși să îngrămădești vasul de toaletă cât să dai cel puțin un cot în ceva și să-ți amorțească întreaga mână?
Știți după ce recunoașteți un roman? După ochii bulbucați. S-o priviți pe Cârstea E. acum la bătrânețe.
Cine crede că o parașută se jenează când este prinsă de posesorul de act de căsătorie sau pretendentul la un astfel de act, se înșeală. Zău că n-o văd pe Mihaela Rădulescu înroșindu-se la față pentru un asemenea… nimic.
De aceea n-am dorit să citesc o atare știre. Tocmai fiindcă acum, când m-a pus ăl cu coarne s-o parcurg, mi-am întărit suspiciunea ce m-a determinat în prima fază să nu-i dau curs. Conținea exact de ce-mi era teamă. Demolarea unor anexe și nu măcar stoparea deteriorării a ce a rămas din penitenciarul local. Mai ales când anunți cu emfază că încep lucrările. Mă abțin de la alte comentarii.
