Fărădelegea lui Călin – Beginnings
Gradus ad….
S-a hotărât, se strămută. Astfel. Dacă judecata a fost făcută de curtea de apel, tot la o curte de același grad o va trimite. Dacă înălțimea sa curtea de casație a supus judecarea strămutării, atunci procesul va ajunge la o curte de apel din vecinătatea celei de la care se cere strămutarea. Întrebarea este: ce se întâmplă cu procesul? Era știut că la preluarea judecății de către o alta cea nouă hotărăște ce rămâne și ce nu. Mai mult, dacă o hotărâre a și fost dată, o concomitență între cele două judecăți, strămutarea o anulează. Pentru apel sau recurs la încheierea procesului preluat și judecat de instanța nouă se va apela la instanța ierarhic superioară. Art. 145.
Doar în caz excepțional se va ajunge la restrămutare pentru motive întemeiată bazată „… pe împrejurări necunoscute…” la momentul soluționării strămutării anterioare. În mod normal, însă, așa ceva nu mai este posibil. Art. 146.
Dacă-i închis, automat că este nevoie de o nouă instanță, fiindcă vechea nu funcționează „… un timp mai îndelungat…”. Ea este desemnată de ÎCCJ. Art. 147.
Actele de procedură. Titlu și capitol noi. Normalitate cum se promovase și în Codul Penal și cel procedural, dar și în Codul Civil și, iată, și aici, în cel aferent procedural. Deci: cerere scrisă. Indicații despre cerințele conținutului: să fie trecută instanța căreia i se adresează, nume…, domiciliu, reședința părților ori a reprezentanților acestora, denumirea sediului, valoare de pretenție, obiectul judecății și, de bun augur, număr de telefon, fax și adresa de poștă electronică. Dar nu numai. Cererea poate fi și sub formă electronică. Dar și pe cale orală. Cerere introdusă, dar nesemnată. La primul termen cel târziu, judecătorul stabilește identitatea părții cu plângerea, îi citește cererea și-l pune să o semneze. Cerere… timbrată. (Art. 148)
Stăm prost cu numărătoarea. Zice-se că pentru situația în care părțile au un singur reprezentant, atunci tot un singur exemplar de cerere se cere. Dacă nu, trebuie o mulțime nenumărată de exemplare pentru a fi comunicate. Însă toate sunt plus unu. Acesta este pentru instanță. Copiile le face grefierul. Și nu-s toate formalitățile realizate în privința copiilor, se sesizează și se îndeplinesc din oficiu instanțele sau le pun în sarcina părții a cărui apanaj este și pe cheltuiala acesteia. Tot pe cheltuiala părții cu cererea pică și copiile plângerii, fiindcă le va face tot grefierul. Art. 149.
O cerere sau mai multe, ei/lor li se adaugă copii de pe înscrisuri, certificate. Copiile înscrisurilor vor conține strict date despre proces. In integrum vor putea conține și toate datele lor, numai instanța să încuviințeze. Înscrisurile neromânești sunt depuse tot în copie certificată, doar în traducere legalizată. Nu se găsește traducător, iei pe „cine vrei”, de bună credință, să-ți deslușească păsăreasca. Art. 150.
Reprezentantul și cererea. I se cere originalul procurii. Dar și documentul trebuie să confirme calitatea sa ca reprezentant. Dacă reprezentarea se face pentru persoane juridice de drept privat, o copie ajunge la registrul public. Art. 151.
Parcă mai contează titlul cererii, mai ciunt ori greșit, procesul merge înainte. Art. 152.
