Ora de muzică 2 – Final first, second final
Iar ultima dintre ultimele….
A șaisprezecea piesă a albumului 44/876 este un remix. Prin urmare, sunt doar cincisprezece melodii originale și una ce se repetă: Don’t Make Me Wait. Dave Audé Rhytmic fiind cel ce a găsit resurse să o remixeze. Și sună mai… bine. Efectul de hall care susține altfel materialul sonor, reamplifică cozile fiecărei note excelent, nu le închide brusc, producând un fond plăcut pe tot parcursul audiției. Apoi sunt intervențiile noi de voce, inedite, din partea fiecăruia dintre cei doi, Shaggy și Sting. O robotizare a unui pasaj al lui Shaggy venit după „to longer”, un pic mai greu de deslușit, fiindcă nu-mi dau seama dacă pronunță tot „to longer” sau „how wonder” ori „how longer”, variantele, oricare, fiind viabile cu textul anterior. Desigur, peste tot materialul există loop-ul de tobă care nu lasă răgaz celui ce ascultă decât ici-colo cu câte o pauză scurtă de jumătate de timp, unde intervine de obicei Shaggy cu câte-o intervenție apropiată interjecțiilor din style-urile jamaicane personale sau seturi de cuvinte englezești cu vocale preschimbate în același „dulce”… mod. Sting are în ultima parte câteva u-uri, oscilând între contradominantă și tonică, cam aceleași ca în melodia originală, dar mult mai pregnante, mai precise și mai rapide, ca de altfel întregul ritm, care a fost augmentat (greșind butonul unuia dintre cele două clipuri luate la comparat – știu unde mă gândesc eu și unde mai toată lumea caută la „luate la…”, dar nu este cazul -, am dat peste un live în cinci al celor doi – girl-man on the backingvocals, Melissa Musique și Gene Noble, un chitarist cu acustica, Sting bas-voce, Shaggy voce; Sting, singurul alb – pe piesa Boombastic, o chestie susținută minimal de chitarist, doar cu un singur pasaj melodic în Fa major – la, la, la, la, sol, la, sib, sib, sib, sib, do -, continuu, Sting cu octave pe bas, în fa, o perioadă și apoi trece la septima mică, precum slap-iștii, și pe lângă ea o notă, două; în rest, Shaggy baleiază după voie, toată melodia fiind altceva; undeva la un moment dat, Sting cântă exact „mister lova lova”, ca apoi să devieze la Roxanne; oricum, o interpretare liberă sută la sută, cum doar muzicienii rasați și experimentați pot face) cu până la patru unități, încât originala pare mai „leșinată”, mai „obosită”. Dar să nu gândiți că a fost rapidizată încât să salți până să nu-ți mai vezi picioarele. Da. Interesant este că la chitară – după alte incursiuni net-istice – evoluează (și pe disc) Kameron Corvet, un vocalist ultra interesant, cu un spectru larg și cu compoziții foarte plăcute și sofisticate, și care n-a scos o notă cu vocea pe videoclipul amintit în paranteză, deși are în melodiile sale etajate multe. Cum doar – repet – muzicienii de top se pot abține sau pot interveni magistral atunci când cântă.
Am ajuns la varianta Super Deluxe, pe a cărui listă stau primele 12 piese marcate în articolele precedente, un produs cu două discuri, al doilea conținând șase piese, primele cinci culese din concertul caritabil anual pe care Shaggy îl organizează sub numele „Live at Shaggy & Friends, Kingston, Jamaica”, Englishman In New York, Fields Of Gold, Message In A Bottle, Don’t Make Me Wait și Roxanne, cel de-al șaselea material audio fiind denumit „Cherrytree Radio Interview with Sting and Shaggy”. Despre discul doi cuprins aici, nu sunt date marcate pe site-ul oficial al lui Sting. Voi încerca să depistez persoanele și în alte locuri. Până la incursiunea propusă, pun la dispoziție întregul text din subsolul prezentării sumare a Super Deluxe-ului, pe care, dacă nu eram mai atent, eram tentat să îl omit cu bună știință și unde apar câteva persoane noi pe lângă toți cei amintiți până la acest moment. Tradusă, prezentarea are acest conținut: „44/876 a fost înregistrat în Jamaica și New York cu Sting și Shaggy, bucurându-se de participarea unor variați muzicieni și compozitori ce includ pe Robby Shakespeare de la Sly și Robbie, senzaționalii muzicieni dancehall Aidonia, Morhan Heitage, Brandford Marsalis, Agent Sasco și cel mai vechi chitarist al lui Sting, Dominic Miller, la fel de cunoscuții compozitori Taranchyla (primul pe lista noilor), Dwayne „iLL Wayno”, Shane Hoosong, Machine Gun Funk și Patexx (al doilea). Sesiunile de înregistrări au fost produse în parte de Sting International (Oh Carolina, Boombastic și It Wasn’t Me) și de Martin Kierszenbaum, care înainte a scris și produs melodii pentru Sting, Madonna și Lady Gaga. Sting International, Robert „Hitmixer” Orton și Tony Lake au mixat albumul 44/876.
