Literadura nr. 33 (4)
Nicoleta MUNTEANU
La 40 de zile de la Înviere
ne-am spus adio
la fel cum mama a făcut cu mine în gară
la două zile după ce m-a născut
a vrut să mă lase trenurilor
dar m-a dus mai încolo pe Bistriței
O stradă care avea să îmi fie leagănul prunciei
opt luni I-a luat lui Dumnezeu să-mi găsească altă mamă
și nu cred că ar fi putut găsi una mai bună
decât ființa cu ochi de cer și zâmbet de vară
m-am agățat ca o nebună de haina ei de blană
și cu pumnișorul strâns am vrut să prind șansa la o existență mai decentă
Mi-au dat alt nume în salon și nu l-am rostit niciodată cu voce tare
pentru că nu e al meu și nu-l simt așa
dar e nume nobil, nume puternic, nume blând
am auzit câinii încă de când m-au scufundat în apă
și când am venit acasă, mamă, ți-a fost frică să mă hrănești
de teamă să nu mor înecată
aș fi vrut să mă hrănesc din sânul tău dar era gol
mi-ai dat în schimb o dragoste așa de mare
că ni s-a amestecat sângele
atât de mult atât de tare încât
niciodată n-am simțit că nu aparțin cărnii tale
Despre alte dureri n-aș ști ce să spun
tată, mă doare că la un moment dat te-ai oprit
din a mă asculta
frica ta de a mă pierde s-a tradus în ziduri ridicate în infinit
n-am avut niciodată teama că dispari
dar zidurile tale m-au rănit uneori
tot ce tu nu ai înțeles de la alții
ai vărsat pe mine și știu știu știu că nu-ți port irișii tată
cu toate astea simt că m-ai iubit și mă iubești
și că m-ai vrut și că ai vrut să fie mai bine
știu patul de spital și jumătatea ta de zâmbet
știu lucrurile pe care niciodată nu am să le spun cuiva
pentru că tu tată ai dictat ce fel de bărbat vreau lângă mine
și cu toate că te iubesc aș vrea să nu-ți semene
Dar primul ai fost tu
semănai cu totul cu tata și te-am iubit crezând că o să te schimb
am vrut liniștea în mijlocul furtunii verzi
și niciodată n-aș fi putut cere prea multe de la tine
n-ai știut și nici eu n-am știut erai prea tânăr și eu prea a ta
ca să pot gândi de una singură
ți-am făcut mâncare și te-am adunat de pe jos când ai pierdut totul
baia se zguduia de urletele tale și mie îmi era frică de orice bătaie în ușă
știam că e posibil să vină poliția dar tu erai deja plecat
m-au legitimat și mi-au zis că dacă știu ceva de tine să vorbesc
au plecat și-n mine toată carnea tremura
și mă scurgeam pe gresia de pe hol
Apoi tu care ai venit și ai crezut că mă schimbi
doar pentru ca voiai să facem sex
ai zis că dacă ai face-o cu mine nu ți-ar părea rău
dar dacă ar fi fost o virgină în locul meu cu siguranță
ai fi vărsat o lacrimă din acelea pe care nu le ai
cărai Biblia după tine și predicai cu aceeași gură cu care îmi spuneai spurcăciuni
aș fi zis că niciodată nu vei fi bine
dar acum te văd vorbind oamenilor despre Dumnezeu și mă înfior
probabil de-aia am plecat ca o nebună din locurile alea
ca să nu mai văd dâre de ipocrizie pe covoarele spălate duminica
Au venit alții și alții și au crezut că pot avea un confort
în sânul omului care se caută pe sine
de la povești nemuritoare până la
hai că oricum e o prostie să nu faci sex
cine crezi că stă cu tine așa
chiar nu ai să găsești pe nimeni
și tare m-am speriat că voi muri singură
cu pisica neagră luată ca pansament
Saiph al meu noaptea mea tu mi-ai fost lumina
cu tot întunericul din blăniță
Lumina pe care n-aș fi cunoscut-o niciodată
dacă n-ai fi fost tu,
marea mea,
iubire în niciun caz
deși așa mi-ai zis în grădina de trandafiri
valurile tale/pistruii tăi & lanul de floarea soarelui din pupile
toate au rămas amintirea unei dureri
când mă priveai soarele din genele tale îmi ardea inima
știam că nu o să rămâi și de ce ai face-o
dacă oricum suntem diferiți
mi-ai spus să număr copiii din parc
și la numărătoare ne-am pus și pe noi doi
apoi ai plecat și nu te-ai mai întors niciodată
Despre fericire nici nu scriu pentru că fericirea merită trăită
de-asta te respir în fiecare secundă
tu
șansa mea la bucurie
de-asta aș alege carnea de pe
oase pentru tine cât timp mai avem
ți-am făcut semn cu privirea și am fost toată a ta
și toate privirile mele ți-ar face semn iar și iar
ca-n toate nopțile de decembrie pentru că știu
că dacă uit numele meu tu mi-l amintești.
Despre restul lucrurilor
într-adevăr, dragii mei
n-o să vă povestesc
la 40 de zile de la Înviere
v-ați ruga ca și mine să se termine
pentru că oricum e o ceață
ca toate încercările mele de a te pricepe
din altă viață către altă viață
febră scurtă
delirantă
& intensă
Minunea mea de trei zile și nesomn,
atât a durat
restul
au fost încercări
de adio
Despre autoare
Am absolvit Facultatea de Litere, secția Română-Engleză; Masterat în Inovare culturală, Volumul de debut în poezie, Astronimic, 2023 nu Astronomic) reprezintă, în același timp, lucrarea mea de disertație. Volumul abordează teme precum maturizarea forțată, abuzul emoțional și explorarea rădăcinilor proprii, precum și eliberarea. Este scris în vers alb și are și o secțiune de caligrame.
Prezentă în antologia Ce-ți spui noaptea înainte de culcare (coordonator Marian Mihai, 2024).
Alte platforme care găzduiesc poemele mele: Noise Poetry, revista Spații Culturale, revista Kryton, Critic Arad, citeștemă.ro, Planeta Babel, O mie de semne, Meridianul Timișoara. Am participat, de asemenea, la atelierele Mornin’ Poets.
