Cenaclul Alexandru Sihleanu – 3 August 2024
DOAMNE, DĂ-MI PUTEREA SĂ TREC PESTE DUREREA DIN SUFLET
Sâmbătă, 03 august, ziua Sf. Cuv. Isaachie, Dalmat și Faust; Sf. Mironosiță Salomeea; Sf. Cuv. Teodora din Tesalonic, membrii Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat s-au regăsit, printre alți invitați din țară, în sala de spectacole a sus numitei instituții la un spectacol omagial, comemorarea celui care a plecat dintre noi mai devreme, răpus de o boală necruțătoare, cantautorul și scriitorul Smarandache (Manea) Agheană și lansarea volumului de poezii IUBIRE INFINITĂ, Ed. Izvorul Cuvântului, 2024, autoare Frusina Agheană. Pe ecranul scenei, proiectată, poza lui Smarandache (Manea) Agheană cu chitara, zâmbitor, așa cum era în realitate.
Prezentatoarea evenimentului (și interpretă) Laura Constantin: „Bună ziua, dragilor! Bine ați venit la a doua ediție a acestui spectacol omagial al artistului Manea Agheană. Cantautorul Manea Agheană este astăzi cu noi. De fiecare dată când îl întâlneam la evenimente, mă încuraja. O invit în scenă pe dna Maria Matache. Începem spectacolul cu un moment de reculegere și rugăciunea „Tatăl Nostru”. (toți cei prezenți sunt în picioare și în sală se aude rugăciunea). Vă invit să urmărim un videoclip, cantautorul Manea Agheană interpretează Imnul Râmnicului Sărat (versuri Matincă Costea, muzica Smarandache (Manea) Agheană (referentul cultural Sorin Călin, aflat la sunet, își face pe deplin datoria). O invit în scenă pe dna Frusina Agheană, soția celui omagiat, care va susține discursul de deschidere și va recita poezia Iubire infinită.
Frusina Agheană: „Bine ați venit dragii mei, mă bucur că an de an îmi sunteți alături și nu l-ați uitat pe soțul meu Manea Agheană și azi când ar fi trebuit să împlinească frumoasa vârstă de 70 de ani ați venit în număr mare să îi aduceți un pios omagiu. Vă mulțumesc în numele lui și al familiei, cu lacrima recunoștinței și-al sufletului meu. El acum locuiește în stele, dar azi va fi aici cu noi…
„(Iubire infinită) M-am îndrăgostit la prima vedere,/ Frumusețea ta pe loc m-a vrăjit./ Credeam că visez, când te-am văzut…/ Confuză… În brațe ți-am căzut./ Pătruns de profundă iubire,/ Pe cap mi-ai pus cunună,/ Apoi, braț la braț împreună/ Pe drumul vieții am pornit./ Toată lumea era atunci a mea./ Neobosiți ne iubeam cu pasiune,/ Plăcerea se completa cu fericirea,/ Trăind o dragoste mare, infinită./ Demnă pășeam în viață fericită./ Mă simțeam binecuvântată,/ De dragostea ta înconjurată./ Soarele îmi zâmbea mereu,/ Sufletul mi-l răsfăța… dorul tău./ Anii au trecut rând pe rând,/ Iubirea creștea tot mai mult,/ Dar… Într-o zi de toamnă rece,/ Sufletul ți-a fost crunt răpus…/ Pe aripi de îngeri, la Domnul te-ai dus…/ De atunci, inima mi s-a frânt,/ A plecat, a plecat în întunericul greu…/ Vinovată de iubire… sunt doar eu/ Și-n suspine plâng de atunci mereu,/ Vinovați suntem de prea multă iubire,/ Amândoi am plătit un preț prea mare/ Și acum, eu te caut zi de zi în larg zare./ În inimă știu că am trăit o iubire divină…/ O iubire infinită, nicicând uitată.”
Laura Constantin: Vă iubim și vă prețuim! O altă invitată minunată, scriitoarea și profesoara Ecaterina Chifu, membră UZR, va prezenta cartea IUBIRE INFINITĂ.
Ecaterina Chifu: „(O iubire fără sfârșit transpusă în poezie) Când cineva își pune tot sufletul în creații poetice, ne întrebăm ce resorturi interioare au făcut să apară poeme care ne impresionează, ne fac să rezonăm cu trăirile autoarei/autoarei. Această carte, apărută din durerea unei inimi frânte, aduce o prospețime și o candoare rar întâlnite, aparte în literatura contemporană. Frusina Agheană este o ființă cu suflet adolescentin, care își exprimă dragostea și dorul de ființa iubită în versuri simple, dar pline de farmec: iubitul comparat cu o „floare albastră” este în toate elementele universului: „Tu ești soarele, luna, marea, aerul, apa și focul,/ Ești iubirea sacră, destinată sufletului meu…”
Iubirea ce a găsit rezonanță în alt suflet, unește veșnic „sufletele pereche”: „Iubirea noastră este sacră,/ din dorințe renăscute concepută./ Inima ne bate frenetic,/ că suntem suflete pereche./ Ești doar al meu… sunt doar a ta.”
Ideea unirii celor două suflete pereche „în gând și suflet” „pe pământ și în cer” se repetă în acest volum, mărturie că iubirea există, ea transcende spațiul și timpul, pentru a rămâne eternă. Declarațiile de dragoste apar frecvent, ca un laitmotiv se repetă „te iubesc” semn că „totuși există iubire”: „Tu ești marea mea iubire,/ Te iubesc cu sufletul…/ Ești picătura mea de viață/ Și-am să te iubesc în infinit…”
Poemul „Tu și eu” redă nevoia sufletului de iubire, de a-și găsi perechea cu care să formeze sfera perfectă, redă triumful iubirii ce trece dincolo spațiu și timp: „Vom rămâne împreună, aproape sau la distanță,/ vom fi un singur suflet și-o inimă,/ ce va bate pentru amândoi.”
Exuberanța unei iubiri împlinite este redată în poeziile: „Clipă, nu te grăbi!”, „Iubirea noastră mai mare decât marea”, „Rapsodia iubirii”, „Iubire împlinită”, „Noi doi” ș.a. Chiar titlurile poeziilor sunt adevărate mărturisiri de iubire: „Tu ești sufletul meu pereche”, „Declarație de dragoste”, „Dăruiește-mi inima ta!”, „Iubire absolută”, „Suflete pereche”, „Iubire împlinită”, „Fără să-mi vorbești” ș.a. Dacă înșiruim titlurile vor crea un frumos poem de dragoste care ne transfigurează, ne duce în lumea mirifică a iubirii ideale.
În această carte este un dialog permanent între ființa ce a rămas printre noi și cel plecat printre aștri, un dialog dureros, dar încărcat de lumina celor două suflete pereche. Două suflete îngemănate emană în univers o lumină puternică, cea a dragostei infinite: „Tu ești lumina ochilor mei,/ tu-mi luminezi calea și viața,/ ești îngerul meu păzitor./ Dragostea plină de căldură,/ n-are nevoie de cuvinte,/ o citesc în ochii tăi, iubite.” Versurile exprimă sentimente de dragoste foarte puternice: „Te iubesc, iubirea mea,/ Tu, ești infinitul meu,/ Aura ta strălucește în soare…/ Trăim același gând, același sentiment,/ Dragostea noastră-i divină.” Lumina este omniprezentă fiindcă este dată de flăcările iubirii, ea este nemuritoare. Dar fericirea este de scurtă durată, căci un demon rău, gelos pe cei ce se iubesc până la stele, desparte perechea ce visa la o iubire veșnică. Drama trăită, după dispariția soțului capătă accente patetice. Numai cine nu știe ce înseamnă să te desparți de ființa dragă, nu poate înțelege acest suflet zbuciumat, care doar în poezie mai găsește alinarea. Dorul arzător de cel cea plecat în stele o face să se transfigureze: „De mi se face dor de tine,/ Închid ochii, sărut lacrimile,/ Gândind că aceste lacrimi…/ Ești tu, ești tu, marea mea iubire./ Apoi, cu ochii încrezători,/ Te caut iubite, în înaltul cer/ Și… legănată de dor,/Îmi ademenesc sufletul ușor.”
Această iubire intensă este transpusă în această carte, carte ce va fi lăsată moștenire urmașilor, ce rămâne ca o legătură vie a două inimi ce s-au iubit și se vor iubi și în spațiile astrale. Durerea a făcut să se ruineze fizic și psihic ființa ce a rămas fără perechea sa, a dus la pierderea echilibrului interior și doar rugăciunea mai aduce alinare: „Doamne, Tu ești lumina mea,/ Tu ești al meu sprijin în viață,/ Te rog, revarsă peste mine,/ Stropi de apă vie,/ Dă-mi sănătate, înviorează-mă…!/ Copiii mă așteaptă acasă…” Arderi ale sufletului sfâșiat de durere pentru pierderea ființei dragi alături de care cunoscuse o iubire atât de mare, capătă accente dramatice: „Nodul durerii, în glas de înger mă cheamă,/ Apusul se apropie de mine,/ Dureri mari mă cuprind,/ Îmbrățișându-ți mormântul,/ Încet, încet simt că mă sting,/ Întunericul mă înghite…/ Din cer picură… lacrimi de înger!”
Existența poetei nu mai găsește repere de sprijin și suferința devine atroce, până la senzația de extincție, de dispariție din această lume. Autoarea trece prin lume ca o umbră, cu sufletul sfâșiat de „durere”, „de vorbe grele” de neliniști, departe de țară, de toți cei dragi. Obsesiv, îi revin în memorie cele mai tragice aspecte din viața sa: despărțirea de cei dragi, plecarea din țară. Poezia „Destin crud” este cutremurătoare, că redă ultima zi a soțului pe acest pământ, când este atât de grea despărțirea de familie. Consolarea inimii zdrobite este făcută prin evocarea amintirii rămasă în fotografie, o fotografie ce păstrează vie în memorie ființa iubită , cu tot farmecul și misterul ei: „De mi se face dor de tine,/ Îți sărut frumosul chip… din fotografie,/ Lacrima ce se prelinge/ Și sentimentele ce mă încearcă,/ Fac parte din sufletul meu,/ El este gândul tău transformat în lacrimi…” Lumina amintirilor frumoase iradiază încă bucurie și fericirea de altădată: „Îmi hrănesc sufletul trist/ Cu amintirile frumoase,/ rămase în inimă și minte,/ Ce limpede se oglindesc în sufletul meu!/ Toate momentele trăite în gânduri cos…”
Cel cu „suflet bun, suflet curat” a lăsat în versurile sale, în cântece, toată bucuria de a trăi ce o transmitea și altora, a lăsat iubirea, o iubire ce depășea sferele terestre, o iubire nemuritoare. Iubirea lui era mai tare ca moartea, căci știa să o înfrunte, oferindu-ne perle ale gândirii și simțirii sale. El este omniprezent în viața celei ce-l iubește și „dincolo de moarte”, conștientă că nimeni nu-i poate despărți niciodată. Revolta din suflet o face pe Frusina Agheană să blesteme moartea necruțătoare, care i-a răpit lumina ochilor și bucuria sufletului. Ca o salvare din greaua suferință, autoarea se pierde în reverii, evocând frumoasa mare din zilele când a fost fericită: „Iubesc marea și cerul/ cu pasiunea unui tânăr,/ privesc valurile ce se-nalță și coboară/ în unde fără sfârșit./ Mă scufund în mare, cu gândurile mele,/ de visuri frumoase, trăite aici în trecut…” Peisajul marin se conturează atât de frumos, că parcă suntem pe un țărm binecuvântat, unde nu există decât iubire și fericire. Amintirile sporesc starea de fericire, dar aduc și nostalgii ca în poezia „Povestea mării” ce pune în valoare sensibilitatea acestei poete apreciată de foarte mulți, pentru că ea cucerește prin simplitate și sinceritate.
Tragica despărțire provoacă stări profunde, căci firul existenței în doi s-a rupt și neputința de a continua viața fără cel drag alături este redată în versuri cu o cutremurătoare durere: „Nu pot să trăiesc, nu pot să exist,/ Fără prezența și dragostea ta…/ Nu pot să rezist! În ceasul suferinței,/ O mângâiere aș vrea,/ Clădită din iubirea ta,/ Lacrimile să-mi șteargă…/ Aș vrea un izvor de cuvinte dulci,/ Sufletul să-mi aline,/ Inima să-mi vindece…/ Durerea ce mă apasă/ În suflet este strânsă toată.” Și elementele naturii împărtășesc această durere, dar raze luminoase apar, să salveze de la depresie un suflet de femeie iubitoare și sensibilă: „Tu ești… în altă dimensiune,/ Tu ești… în altă viață, în alt univers,/ Dar… oriunde ai fi, eu știu:/ Tu ești… O binecuvântare.” Dorul de ei, de cel atât de iubit, este ca dorul de infinit, poeta păstrând în adâncul ființei sale neștirbită amintirea celui drag: „În inima mea atârnă semnele iubirii,/ O iubire destinată suferinței,/ Dar nu o iubire imposibilă…/ Vocea ta blândă, umple încă lumea mea/ Cu cântece, poezii și epigrame,/ Oricât ești de departe de mine,/ Nicio clipă nu te-am uitat,/ Nu voi alunga niciodată trecutul/ Și amintirea ta din viața mea…”
Laura Constantin: Mulțumim! Din partea noastră o Diplomă de Diamant Ascior. Îl invit în scenă pe dl Florin Căprar.
Florin Căprar: Bună ziua și vă mulțumesc! Voi citi din CUVÂNTUL EDITURII. Este o poezie care m-a marcat. Înainte de a citi ce-am scris, vă rog să citiți cartea și să nu vă lăsați influențați de părerea nimănui. E ceea ce simte, trăiește autorul. Universul iubirii nu cunoaște limite, el trece dincolo ființă, spulberă granița material și imaterial a existenței noastre, lăsându-ne să atingem puritatea unui sentiment înălțător. În acest minunat univers ne invită dna Frusina Agheană într-un periplu printre trăiri și amintiri ce s-au așternut pe paginile albe, prin cuvinte ce ne poartă de la extazul simțirilor de odinioară până la agonia prezentului plin de regretul despărțirii temporare și speranța revederii într-o altă dimensiune, în acest volum de poezii al domniei sale. Poate nu întâmplător, azi, 28.07.2024, data la care scriu aceste rânduri despre volum, maestrul Manea Agheană ar fi împlinit o frumoasă vârstă și aș vrea să aduc un pios omagiu celui care s-a dăruit cu toată ființa sa familiei și publicului spectator intrând în memoria acestuia prin frumosul pe care l-a creat și oferit în întreaga sa bogată carieră artistică, atât în plan muzical, cât și în plan literar. Întotdeauna înconjurat de o aură plăcută, pozitivă mereu cu un zâmbet șăgalnic, maestrul reușea să acapareze sala prin timbrul vocii sale echilibrate, dar și prin câte o vorbă de duh sau o pildă, o ironie ascunsă printre cuvinte în epigramele sale în care se dovedea un spirit viu, pătrunzător și un bun observator al vieții. După ani și ani în care el a trăit prin și pentru publicul său, maestrul Manea Agheană atingând nemurirea , ne lasă o moștenire irepetabilă, fapt pentru care noi, cei care l-am admirat, trebuie să îi purtăm măcar un gând frumos, un gând frumos și o iubire nemărginită, așa cum dna Frusina Agheană o face și prin acest volum de poezii dedicat memoriei celui care i-a fost suflet pereche și care „a plecat în întunericul greu”, dar în întunericul momentului, întotdeauna va exista o lumină. Lumina divină, cea care ne va călăuzi pașii dincolo de mormânt.
Laura Constantin: Mulțumim! Primiți o Diplomă de Diamant! Mergem mai departe cu cântec. Întotdeauna o apariție frumoasă, interpreta de muzică populară Ofelia-Florica Harangus!
Ofelia-Florica Harangus: „Mă bucur că mă aflu aici la invitația dnei Frusina Agheană. L-am cunoscut pe Manea Agheană, un om deosebit!”
Laura Constantin: Vă mulțumim pentru cântecele dvs. și din partea noastră cărticica și Diploma de Diamant! Îl invităm în scenă pe preș. Cenaclului literar „Alexandru Sihleanu”, scriitorul Ghinea Vasile.
Vasile Ghinea: Îmi este greu în aceste condiții, emoția mă copleșește când trebuie să vorbesc despre cineva plecat dintre noi, membru al Cenaclului Alexandru Sihleanu, înainte de vreme, datorită unei boli necruțătoare. L-am cunoscut bine: un om între oameni. Familia era pe primul plan. Cânta și încânta voce și chitară, era în cenaclu cel care deschidea ședința cu Imnul Râmnicului Sărat, versuri Matincă Costea (un alt mare dispărut) muzică Smarandache (Manea) Agheană, era legătura muzicală dintre lectorul de serviciu și comentariile celor prezenți, era muzica ce încheia ședințele. Crea o atmosferă plăcută. Era un om care nu pregeta să te ajute când erai în impas. Pe lângă cantautor era și un bun epigramist. Sincer, l-am încurajat să scrie. Datorită dlui referent Sorin Călin, înainte de a pleca, a reușit să-și vadă (fără să o deschidă) tipărită placheta de epigrame. A rămas un gol în urma lui, gol care se simte și astăzi.
Laura Constantin: Mulțumim! Din partea noastră o Diplomă de Diamant. În continuare, vom urmări două videoclipuri cu cantautorul nostru Manea Agheană: Trăiască România, Iubire, bibelou de porțelan (…) Mergem mai departe și rugăm pe dl scriitor Florin Căprar să ne cânte, voce și chitară, două melodii proprii. (…) Mulțumim frumos și invităm în scenă pe dl Sebastian Butu, economist și director Ascior, care va recita două poezii: Glasul iubirii, versuri Ecaterina Chifu, poezie dedicată dnei Frusina Agheană și Te rog, Doamne, mai dă-mi timp, versuri Frusina Agheană.
Laura Constantin: Mulțumim mult! Și o diplomă! În continuare o să vă încânte și pe dumneavoastră cu cântecul ei, (muzică populară), Elisa Dragoe. Felicit și pe părinții ei!
Elisa Dragoe: Bună ziua și vă mulțumesc foarte mult pentru invitație!
Laura Constantin: Merită toate aplauzele și o Diplomă de Diamant. Este felicitată cu flori și de doamnele Frusina Agheană și Floarea Frățilă. Am bucuria și onoarea să o invit pe dna prof. Elena Căpățînă, scriitoare și preș. LSR din România, filiala Buzău.
Elena Căpățînă: Mulțumesc tuturor, vă iubesc pe toți!Bine v-am găsit! Mulțumesc dnei Frusina Agheană pentru invitație. Manea Agheană era un om bucuros, care iubea viața. Cineva a hotărât, mai presus de noi, să ajungă sus. În același timp dăruia din timpul său. Îmi amintesc de activitățile la care aducea bucurie în inimile celor ce participau. O binecuvântare în acțiunile organizate și în care Manea Agheană a venit să organizeze și să sonorizeze activitățile. M-am bucurat de a fi împreună într-o croazieră pe Dunăre, cu chitara, la masă și cântam din tinerețea noastră. De aceea o felicit pe dna Frusina pentru filmările acelea frumoase pe carwe le-a făcut și nu îl uită pe soțul ei nici acum, care i-a fost aproape. O felicit în această zi deosebită! Am venit cu o hortensie roz, să-i fie viața în roz. Dna Agheană a stat în umbră ca o hortensie și astăzi a înflorit. Urcați, să vă dau această floare.
Laura Constantin: Mulțumim și din partea noastă o Diplomă de Diamant. Îl invit să vorbească pe dl preș. Ascior Ioan Nicolae Mușat.
Ioan Nicolae Mușat: Mulțumesc mult! O felicit pe dna Frusina Agheană pentru faptul că-l omagiază pe Manea care a venit, îmi amintesc, a venit bolnav. Cred că mulți dintre noi am putea să vorbit despre acest om care ne-a făcut onoarea să ne însoțească. Vă invit în septembrie la Buzău. Manea Agheană ar fi venit, era un om al vieții al nădejdii. Sincere felicitări pentru cât l-ați ajutat cât era în viață, felicitări pentru aceste festivaluri organizate pentru Manea Agheană.
Frusina Agheană: Vă mulțumesc din suflet!
Laura Constantin: Mulțumim! Invit în scenă, în acest minunat locaș de cultură, pe tânăra interpretă Camelia Petre din Boldu.
Camelia Petre: Vă mulțumesc mult pentru invitație!
Laura Constantin: Mai merită odată aplauzele dumneavoastră! Succes! O diplomă și o carte din partea dnei Frusina. Îl invităm pe dl scriitor Dumitru Hangu.
Dumitru Hangu: Am adus ceva din ceea ce făcea dl Agheană. (A interpretat la fluier câteva melodii populare.) Vă mulțumesc! A cam obosit fluierul.
Laura Constantin: Vă dăruiesc o diplomă! O interpretă, scriitoare și preș. Asociației ASCIOR Brașov, Florentina Danu. Îi mulțumim că este alături de noi!
Florentina Danu: Mi s-a făcut pielea de găină. O felicit pe Frusina Agheană pentru ceea ce face și sunt aici să împărțim bucăți de suflet. Vă mulțumesc prieteni dragi și o melodie bonus.
Frusina Agheană: Aceste versuri sunt scrise de dânsa, cântate de soțul meu în 2019 la Buzău și acum a venit să-mi facă o surpriză.
Laura Constantin: din partea noastră o diplomă. Următoarea invitată este mămica noastră ASCIOR. Mi-a dăruit un costum popular. Scriitoarea și vicepreședinta ASCIOR Buzău Floarea Dimian.
Floarea Dimian: Bine v-am găsit! A trecut un an de când dragul nostru trubadur, iubitul nostru a știut să dăruiască pe toate planurile și s-a dăruit. Era însoțit de Zânica, pe care a iubit-o. Ce frumoasă este dragostea, când este împărtășită de ambii soți. De multe ori iubirea se pierde, dar aici iubirea lor parcă este mai înfocată. Dragul și iubitul nostru Agheană a fost un erou al cântecului, al iubirii pe care reușea să le transmită. Și-a luat la revedere de la mine A rămas pentru mine ca un copil de suflet. Nu știu dacă aceasta va fi ultima noastră revedere. Speram într-o minune, dar de atunci nu ne-am mai văzut. A lăsat în urmă o soție frumoasă și iubitoare. Mulțumirile noastre sufletești i le vom aduce, sperăm, cât vom trăi. Din partea noastră Zânica merită tot respectul pentru ceea ce face. Ofer post mortem medalia eroului necunoscut, dragului nostru Agheană că o merită pe deplin. Vă mulțumesc din suflet!
Laura Constantin: Mulțumim din suflet! Continuăm cu muzică. Un artist desăvârșit, în aplauzele dvs. dl Stelian Necșoi, scriitor și pictor, va cânta la chitară.
Stelian Necșoi: Mă bucur că sunt în fața dvs. Trăim pe acest pământ care ne mai rabdă, pământ pe care a trăit și Manea Agheană pe care l-am cunoscut ca pe un om deosebit. Mulțumesc încă o dată pentru invitație. Dna Frusina vă dăruiesc un portret al lui Manea.
Laura Constantin: Și noi vă mulțumim Vine tocmai de la Pitești.
Frusina Agheană: Nepoțica mea de la Buzău, Gabriela Ciubotaru, dorește să spună câteva cuvinte.
Gabriela Ciubotaru: Mătușa mea este cel mai bun om de pe pământ. O rog să nu-l mai plângă atât de mult pe unchiul meu, un om deosebit. Timpul rămas trebuie trăit. Trăită trebuie și viața rămasă.
Laura Constantin: Invit pe scriitoarea Enache Ramona Elena care va recita două poezii: „Timp răpit” și „Mereu împreună” din volumul Iubire infinită.
Enache Ramona Elena: Vreau să-i mulțumesc dnei Frusina Agheană pentru invitație. Fac parte din Cenaclul Armonia. Dumnezeu nu ne dă întâmplător suflete pereche. Îmi scuzați emoțiile. (Timp răpit) Viață, de ce-mi furi timpul timpuriu?/ Existența mea este abia la jumătatea vieții!/ De ce-mi furi razele soarelui,/ Lasă-mă să trăiesc… nu vreau în sicriu!// M-ai lasă-mă să mă bucur/ De-o primăvară înflorită,/ Cu picioarele goale, să alerg fericită,/ În picăturile de ploaie rece…/ Când vara mă face să renasc.// Mai lasă-mă să trăiesc o toamnă,/ Sufletul să-mi fie cald și bogat,/ Să mai iubesc o dată în taină,/ Să mă bucur de-o altă iarnă!// Nu-mi lua vederea!/ Vreau să privesc aura limpede/ În fiecare dimineață,/ Să văd soarele strălucitor răsărind/ Și asfințitul plin de culori…// Viață, nu-mi lua zâmbetul/ Și picăturile de mângâieri!/ Nu vreau să îmbătrânesc,/ Nu-mi lua copilăria,/ Vreau să fiu copil mereu… să pot visa,/ Și atunci, zâmbind te voi îmbrățișa.// Inima să-mi fie ca o fereastră deschisă,/ Vărsând lumină clară de iubire,/ Sufletul să-mi trăiască emoții simple,/ Să visez, să respir, aerul copilăriei!// Viață nu-mi fura timpul timpuriu,/ Nu mă grăbi spre asfințit,/ Lasă-mă, să-mi caut mântuirea,/ Cu veșnică iubire în orice anotimp!
Laura Constantin: Mulțumim mult și Diplomă de Diamant! Mergem mai departe cu cântecul popular, râmniceanca dvs. Mimi Ștefan.
Mimi Ștefan: Mulțumesc pentru invitație. M-am căsătorit la Râmnicu Sărat, de fel sunt din Ialomița.
Laura Constantin: Din partea noastră diplomă și o carte din partea dnei Frusina Agheană. Mergem mai departe cu dna Georgeta Tudor, scriitoare, profesoară, care va recita poezia creație proprie Smaraldul trubadur.
Georgeta Tudor: Eu vreau să mulțumesc întâi lui Dumnezeu și dnei Frusina Agheană pentru invitație. Am descoperit pe internet un eseu scris de Ecaterina Chifu și am descoperit că îl cheamă Smarandache. Vă mulțumesc! Manea Agheană s-a jertfit pe altarul culturii. (Smaraldul trubadur-in memoriam Manea Agheană) Când ursitoarele veniră/ În casa de la Dedulești,/ Precum se-ntâmplă în povești,/ Pruncuțului, așa-i meniră:// Să strălucești precum smaraldul/Și numele chiar să il porți/ Să fii puternic, să suporți/ O întâlnire cu heraldul.// Să-ți placă să iubești natura/ al păsărilor zbor să ai/ Din sufletu-ți prea plin să dai/ Talentul îți va fi armura.// De mic copil vei fi pe scenă/ Cu glasul îi vei încânta/ Pe cei ce te vor asculta/ Și s-or mira de a ta genă.// Cu tine vei avea chitara/ Tovarăș îți va fi pe scenă/ Iubirea vă va fi eternă/ Cutreiera-veți toată țara.// Și Smarandache-ajunse mare/ Cu numele său de smarald…/ Cu sufletul atât de cald/ Către frumos avu chemare.// Și ea îi apăru în cale/ Frumoasă, păr negru abanos/ Vrăjită de glasul lui duios/ Ajunse muza poeziei sale.// Romanul vieții îl trăiră/ Cu cântecul și cu chitara/ De dimineață până seara/ Frumos copiii îi crescură.// Pe multe scene trubadurul/ Alături de artiști vestiți/ De viciul scrisului loviți/ Își prezenta tezaurul.// A fost ca trubadurul vesel/ Să plece în turneu astral/ După ce-n viață magistral/ Trăit-a, adesea, ca-n carusel.// Îngerilor în cer le cântă/ Lăsat-a un înger pe pământ/ Nemuritor să-l facă prin cuvânt/ Prin folkul care-l reprezintă.// Smaraldul trubadur trăiește/ Prin ce-a lăsat în urma lui:/ Umorul epigramistului/ Și lumea care îl iubește.// Din stea își picură iubirea/ Peste copii și peste înger/ În locul lui va crește sânger/ În cer primi-va mântuirea.
Laura Constantin: Mulțumesc și diplomă! Mergem mai departe cu muzică populară, interpreta, profesoara Maria Matache și se pregătește pentru discurs dl col. Mihai Doina.
Maria Matache: Suntem pe aceeași lungime de undă, că și mie mi s-a întâmplat și pentru că suntem în postul Adormirii Maicii Domnului, vă doresc sănătate și bucurii!
Laura Constantin: Felicitări, diplomă din partea noastră și o cărticică din partea dnei Frusina.
Maria Matache: Mulțumesc! O iubesc!
Laura Constantin: Rămâneți pe scenă. Îl invit pe dl col. Mihai Doina.
Mihai Doina: Bună ziua! Înainte de toate, vreau să vă aduc la cunoștință un fapt. Pe data de 22. 02. a.c. am întâlnit-o la Buzău pe dna Frusina Agheană și mi-a dat un calendar de buzunar. Azi îi ofer din partea Asociației Cultul Eroilor din Râmnicu Sărat o insignă și un trofeu. Să vă aducă bucurie! Mă bucur să văd în sală foarte mulți prieteni ai lui Agheană. Eu îl numeam Maestre! Și așa am să-i spun și azi… și mereu! Pentru că suntem împreună, vă propun să închidem ochii… trei secunde. Vă rog!… Foarte bine! Auziți… parcă… o chitară și o voce? Sunt ale Maestrului! El a plecat dintre noi la 01 noiembrie 2020, dar va rămâne prezent totdeauna cu noi… pentru că îl prețuim și îl avem în inimile noastre. Azi e sâmbătă, deci, e zi de cenaclu!Astăzi Maestrul a bătut propriul record privitor la susținerea evenimentului numit Cenaclul literar-artistic Alexandru Sihleanu. Datorită D-sale ne-am adunat atâta lume. Așa era și când trăia: veneau oameni la cenaclu pentru a-l auzi cântând și glumind! Eforturile tale erau vizibile și ne bucurăm! Maestrul a fost… și a rămas membru al As. Naț. C.E. filiala Râmnicu Sărat; avea funcția de secretar, funcție care va rămâne neocupată. Cineva dintre membrii asociației va îndeplini și atribuțiile secretarului. Maestrul a făcut eforturi mari în As: deși locuia în com. Boldu, la 18 km de Râmnicu Sărat, nu a trebuit să vină niciodată cu motivarea absențelor. A fost prezent totdeauna la activitățile asociației și a cercurilor școlare C.E. din municipiu. La aceste cercuri, în număr de nouă, organizam evenimente sau ne solicitau să prezentăm informații despre sărbătorile naționale. Devenise o obișnuință și solicitările nu se opreau. „Vinovat” a fost Maestrul, care interpreta cântece patriotice, muzică populară sau melodii din muzica ușoară la modă, încât elevii și profesorii cântau vrăjiți împreună cu Maestrul. Sala unde ne desfășuram ședințele cenaclului devenise „altar al culturii” prin participarea magicianului Agheană și a chitarei sale vrăjite. Dra acum, fără magicianul, nu mai are aceeași strălucire, vrajă, vioiciune și viață, dar merge înainte. A fost un gospodar neîntrecut… decât de soție! În grădina familiei Agheană, o grădină mare, se găsesc plante rare, în România, colecționate de familie din timpul peregrinărilor sale. Fiecare centimetru este exploatat judicios: fructe, legume, mirodenii, și foarte multe flori, iar în interiorul locuinței se pot admira lucrări de artă populară împrejmuind un acvariu cu pești exotici. Fie ca în jurul nostru să se înalțe mereu asemenea români, precum familia Maestrului, români cu înalte valori morale, al căror românism va dăinui secole de acum încolo!
Laura Constantin: Mulțumim, diplomă și cărticica de la dna Frusina! O invităm pe dna Angela Petre și se pregătește dna Lucia Maria Chivu.
Angela Petre: Nu am avut onoarea să-l cunosc pe dl Agheană, în schimb am cunoscut-o pe dna Frusina. Voi recita poezia, unde se deschide cartea… (Visul tău… se va împlini!) Nu sunt poetă, dar tot încerc/ Versuri să scriu, visul să ți-l împlinesc./ Îmi doresc ca poezia mea/ Să trăiască în nemurire,/ Să simt sufletul tău în ea./ Îmi doresc să fie ca muzica ta/ Dătătoare de lumină și iubire./ Poezia mea… ție ți-o dedic,/ Ea vine din gândul și inima mea,/ Vreau să-ți încânt sufletul îngeresc cu ea…/ Poezia mea e reală, pură și curată,/ Născută din lacrimă sărată…/ În fiecare vers, mă zbucium de durere,/ Urlă singurătatea în mine,/ Alinare, printre rânduri, îmi găsesc…/ Îți promit, iubite, visul tău se va împlini,/ Tu vei trăi în vecie în ale mele versuri,/ N-au rimă, dar au inimă,/ Tot ce-am strâns în gând și suflet/ Aștern cu emoție, pe hârtie…/ Poezia mea are suflet,/ Oricine va simți prezența ta în rânduri…/ Nu trebuie înălțată pe podium,/ Este de ajuns să fie înțeleasă,/ Să aline și să încânte alte inimi rănite…/ În această lume confuză,/ Plâng și râd cu-a mea muză./ Voi culege cuvânt cu cuvânt din amintirea ta/ Și-ți promit, într-o zi, visul tău se va împlini!
Laura Constantin: Mulțumim și o diplomă! O invit pe dna prof. Lucia Mari Chivu.
Lucia Maria Chivu: („Structura informațională stabilă numită Om” (Emil Cioran) Astăzi, 3 august 2024 – avem poruncă de suflet să-l aducem în mijlocul nostru pe dl Smarandache Agheană. Un OM minunat, personalitate complexă, înzestrat cu alese daruri, ființă specială, ce a avut capacitatea de a făuri în viața D-sale, un adevărat UNIVERS. Cu măiestrie și limbaj artistic, a adus în viața noastră, tuturor celor ce l-au cunoscut și îndrăgit, clipe minunate.
VIAȚA este lumină, bucurie, bogăție spirituală, binecuvântare. Cât trăim putem fi liber! Avem permisiunea de a face orice gândim, ne dorim. Depinde de felul cum gândim sau evoluăm și imaginăm. Putem construi sau distruge. Putem iubi sau urî. Putem fi genii, oameni simpli, de omenie, distrugători, infractori și chiar criminali! Suntem liberi în a alege drumul vieții noastre. Ne-am născut în credință și așa vom pleca! În scurta trecere, câți dintre noi conștientizăm cu adevărat, importanța unei legături reale, adevărate cu forța supremă? Puțini, foarte puțini!
Laura Constantin: Vă mulțumim din suflet! O diplomă și o cărticică. Vom urmări un videoclip cu dl Alexandru Ștefănescu, recitând poezia regretatului Manea Agheană, „(Parcă aș mai sta puțin)” Parcă aș mai sta puțin…/ E prea devreme…/ Și-așa pământu-i plin de morți,/ Și geme…// Încă n-am terminat ce-am început demult,/ Nu știu, ori timpul n-a mai ținut cu mine,/ Ori eu degeaba m-am zbătut…// Aș vrea să vă salut pe toți/ Mi-ați fost alături la bine și la rău,/ Vă las acum, nu știu unde eu voi fi/ Oricum, în față, mi-a apărut un hău…// Vă las cu bine, în lumea asta tristă,/ Plec fericit c-ați fost cu mine,/ Și nu cumva să prind pe vrunul cu batistă,/ În viață mult noroc, prieteni,/ Și… s-auzim de bine!// Parcă aș mai sta puțin…/ E prea devreme…/ Și-așa pământu-i plin de morți,/ Și geme…// Parcă aș mai sta puțin…
Laura Constantin: Frumos, mulțumim! Și acum, voi cânta și eu pentru a aduce un omagiu celui ce a fost Manea Agheană. (…) Mergem mai departe și invit în scenă pe dna Marilena Răghinaru.
Marilena Răghinaru: Pe mine de Manea Agheană mă leagă amintiri frumoase. Oamenii pe care i-am iubit trebuie să le cinstim existența. Vă mulțumesc pentru ceea ce face dna Frusina. Voi recita „(Poezia, balsam pentru suflet)” Poezia este cântec, e magie/ întotdeauna balsam pentru suflet/ cu lacrimă și zâmbet…/ Poezia e un izvor de gânduri,/ ce vine din interiorul tău/ când inima simte și ochii văd încântați / cu amintiri printre rânduri./ Poezia e versul ce vibrează de dor/ când nostalgia te cuprinde/ și inima-ți suspină după un amor./ Poezia este versul sublim, zâmbitor,/ când bucuria este adevărată/ sau, pur și simplu, improvizată…/ Poezia e iubire pătimașă,/ ce, împreună cu inima, lăcrimează,/ zâmbește, dansează sau,/ în tăcere, stă retrasă într-un colț…/ Poezia e umărul pe care te sprijini/ când plângi fără să zâmbești sau/ zâmbești fără să plângi…/ Poezia e inspirația ta/ când muza, mâna ți-o conduce/ pe-o coală de hârtie și,/ ca într-o magie, începe să scrie/ versuri din lacrimă și zâmbet…/ balsam pentru suflet!
Laura Constantin: O invit pe scenă pe dna Mioara Zaharia, care va recita o poezie creație proprie.
Mioara Zaharia: Mă arde dorul o poezie care va face parte dintr-o viitoare carte: Azi noapte visul meu a tremurat/ De dor și drag, de ce-ai plecat?/ Pe chip aveai galben din curcubeu/ Și ochi pierduți în eul meu.// Ai puritate-n ochi și teamă/ Icoană ești cu chip de dramă/ Și nopțile mi le frămânți/ Cu flăcările dorului fierbinți.// Fantoma crinului pribeag/ Mă urmărește-n nopți din prag,/ Când dorul lamă de cuțit/ Spintecă sufletu-mi obosit.// Îmi amintesc ce tandre șoapte/ Îmi fluturau în fiecare noapte/ Pe calea curcubeului s-apuc/ Cântarea doinei s-o ascund// S-ascund durerile amare/ Ce-mi otrăvesc luminile din cale/ Și strigătul de bucium obosit/ Să-l vestejesc cu-n vers neîmplinit.// Ce dor îmi este, ce să spun?/ Mă prinde dorul de pe drum/ Mă leagă-n fire de mătase/ Mă prinde-n mreje mincinoase// Mă frige sufletul de drag,/ Nu am scăpare, ce să fac?/ Chipul iubitului-i sub stâncă/ Năluca lui în foc m-aruncă.// Mă arde dorul vâlvătaie/ Îmi mor aripile de ploaie/ Și tot păcatul zis și dor/ Îmi frânge viața-n viitor.// Ce cruce grea, ce cruce duc/ În fața dorului năuc!/ Ce spulberă speranța mea/ În fața morți-n urma ta.
Laura Constantin: Foarte frumos, felicitări! Dna Florentina Danu interpretă, scriitoare și preș. ASCIOR Brașov, dorește să recite o poezie Clepsidra timpului din cartea dnei Frusina.
Florentina Danu: Doresc să completez evenimentul cu o poezie din cartea dnei Frusina Agheană (Clepsidra timpului) Sunt prinsă în închisoarea trecutului,/ Soarele din sufletul meu a asfințit./ Clepsidra dragostei ce era plină/ de bunăstare și iubire divină,/ într-o clipă, s-a risipit,/ odată cu granulele de nisip./ Tainele vieții cu sentimente,/ așteptări și speranțe/ s-au pierdut în anotimpuri./Cu inima lăcrimând în clepsidră,/ îmi regăsesc trecutul/ cu iubire, izbândă și eșecuri./ Rătăcesc în visare/ și-aș vrea clepsidra s-o întorc,/ Dar prea târziu… trupul mi-e obosit/ și-n suflet simt tare frig…/ Privesc tristă cum secundele/ din clepsidra timpului s-au scurs…/ O mică granulă, rostogolindu-se , îmi surâde!/ În tăcere, îmi deschid larg aripile,/ și-n zborul meu liber,/ mă desprind de pământ!
Laura Constantin: Mulțumim! Să ne cânte și să ne încânte Florentina Danu. Mulțumim! Mergem mai departe și vom vizualiza un colaj de fotografii pe muzica lui Tudor Gheorghe, montaj realizat de nepotul lui Manea Agheană din Buzău, Aurelian Ghiață. În următoarele momente vom vizualiza două videoclipuri cu Manea Agheană: „Și totuși există iubire” și „N-a ști nimeni că m-am dus”. Urmează discursul de încheiere a programului a dnei Frusina Agheană.
Frusina Agheană: Iubirea este puterea care face imposibilul în posibil. Da, dragii mei, organizarea acestui spectacol omagial mi se părea imposibil de organizat, dar cu ajutorul și iubirea dvs. totul a devenit posibil. Prietenia la nevoie se cunoaște… De aceea, vă mulțumesc, dragii mei pentru prezența atât de numeroasă, mi-ați demonstrat încă o dată cât îl admirați și-l iubiți pe „Trubadurul” nostru Manea Agheană și că mă pot baza pe dvs. oricând. Vă mulțumesc!
Mulțumesc cu lacrima recunoștinței dnei dir. Al Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu” Rafaela Predonescu, un suflet sensibil și de o bunătate rară, care an de an mă ajută cu organizarea acestui spectacol omagial, mulțumesc dlui Sorin Călin și dlui Mihai Udrea.
Mulțumesc din suflet interpreților: Elisa Dragoe, Camelia Petre, familiei Daniela și Florin Căprar, dnei Ofelia-Florica Harangus, dnei Florentina Danu, Stelian Necșoi, Maria Matache, Mimi Ștefan și minunatei prezentatoare și interpretă Laura Constantin.
Mulțumesc celor trei care mi-au prezentat cartea „Iubire infinită”, muncind cu iubire și devotament. Mulțumesc dnei scriitoare Ecaterina Chifu, mulțumesc dnei Paulina Georgescu, mulțumesc dlui editor Florin Căprar.
Vă mulțumesc vouă tuturor ce prin cuvinte alese ați adus soțului meu un pios omagiu: dlui Vasile Ghinea, măicuței noastre Floarea Dimian (aleasă prețuire și respect), dlui ing. Nicolae Mușat care îmi este mereu alături, sprijinindu-mă de câte ori am nevoie, vă mulțumesc cu sufletul dle preș. Ascior Buzău.
Mulțumesc dnei Georgeta Tudor pentru minunata poezie adresată soțului meu,mulțumesc dnei Enache Ramona Elena, dlui col. Mihai Doina, prietenul neobosit și fidel soțului meu Manea Agheană, Mulțumesc Sebastian Butu pentru tot ajutorul, dat an de an, cu aranjarea în program a fotografiilor și videoclipurilor, mulțumesc dlui scriitor Trandafir Sânpetru care a venit de departe să aducă un omagiu pios soțului meu, mulțumesc nepotului meu Gigi Aurelian Gheață pentru tot sprijinul și iubirea dăruită, vă mulțumesc cu mâna pe inimă din tot sufletul, vouă tuturor. Vă mulțumesc!
Îți mulțumesc ție, îngerașul meu că mi-ai dăruit doi copii frumoși: Leonard și Mădălin, prin care te văd pe tine și mă sprijină să merg mai departe, mulțumesc pentru toată dragostea și iubirea ce mi-ai dăruit timp de 39 de ani. Acum te caut în stele, cu lacrimi și dor, te văd peste tot, tu exiști în tot ce mă înconjoară. Aș vrea să te rog, să fii mereu îngerul nostru păzitor și să ne ocrotești. Rămâi cu bine, „Trubadurul meu frumos”, rămâi lângă bunul Dumnezeu să ai lumină și liniște eternă. Te iubesc, te iubesc enorm pentru totdeauna!
Sâmbătă, 10 august, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi dl drd Cristi Rusin. Vă așteptăm, cu drag!
