Fărădelegea lui Călin – Highway to… justice
Évidemment.
Ce să stea judecătorul să asculte același lucru de la o mie de inși? Precum „bacalaureații” spiruharetieni din promoția 2009. O cauză comună, o chetă comună pentru avocat. Cum și pârâții pot fi multipli, dacă dauna a fost efectuată aceleiași persoane sau mai multora de mai mulți. Art. 59.
Dar. Ca prim efect al Art. 60, chiar la grămadă, acte, apărări și concluzii ale unui reclamant sau pârât nu afectează pe ceilalți, nici ca profit, nici ca posibil prejudiciu. Și iar dar. Fiindcă așa e să fie. Nici la unul, nici la mai mulți, nici la toți. Ori invers. Și la citare și neprezentare, cu totul din neștiință, citarea se menține. Oricare parte fiind.
Oricine. E în drept să intervină în proces, dacă are un interes. Interes care este strâns legat de pretențiile cerute în proces, dreptul ce se deduce, tot sau în parte, intervenție principală numită. Cea accesorie are rol doar de a sprijini părțile. Una dintre ele. Art. 61.
Art. 62. Se ocupă de intervenția principală. Cu cerere, în forma celei de chemare în judecată, deci ca și cum intervenientul ar fi reclamant. Cu cheie: doar în fața primei instanțe; înainte de închiderea dezbaterii pe fond. Dar și în instanța de apel, cu acordul părților originare.
Art. 63. Accesoria intervenție. La fel, de înaintat cererea înainte de finalizarea dezbaterilor pe fond. Cererea scrisă și cu tot ceea ce prevede stufosul Art. 148. Când i-o fi timpul, l-om purica.
Căi de atac…. De-ar fi. Fiindcă dai de câte o liftă de animal care îți scormonește prin… buzunare. Tâlhării din astea cu telefonul. Șmecherezi de pui de capitaliști….
Căi de atac…. Puști, pistoale și orice este eficient pentru a aduce totuși lumea unde se cuvine omenește. De se va mai putea vreodată….
Căi de atac. Ale Codului de Procedură Penală. Că de-aia-s oameni, până la probarea lipsei, că de aceea este lege, ca orice mic surplus sau neajuns să fie comunicat celor doi implicați în litigiu. Cererea de intervenție, precum și înscrisurile, se vor aduce la cunoștința părților, sub forma copiilor. (Vă jur că nu știusem că „intervenient” este forma corectă, mai sus uzată!) Se ascultă intervenientul, părțile și instanța va decide admisibilitatea cererii „… în principiu…”, exact cum scrie la carte: „… printr-o încheiere motivată.”. Încheiere atacabilă la pachet cu fondul. Consecința respingerii intervenției și admiterii atacării ei face din hotărârea pronunțată una nulă, „… desființată de drept…”. Cazul se va rejudeca exact la instanța unde „… s-a formulat cererea de intervenție…”. Art. 64.
Automat. Altfel ce să caute ăl cu intervenția în proces? Se admite cererea, „… devine parte în proces…”. Procedural, noua achiziție în proces va continua din „locul” în care se află procesul actele, dar va avea posibilitatea de solicitare a administrării de probe după devenirea ca parte până la prima înfățișare. Și-nainte ca pentru ceilalți. Iar cel cu intervenția principală…. Avem aici o întâmpinare, care, după dex, specializată, ar însemna contestație în justiție sau cerere de anulare a hotărârii judecătorești. Ceea ce mă pune în situația echivocă de a nu mă putea fixa pe o explicitare. Fiindcă „… instanța va stabili un termen în care trebuie depusă întâmpinarea.”. Clar nu poate fi vorba despre rezoluție, ea nu s-a dat încă, iar contestația nu știu la ce face referirea, admiterea intervenției având calificativul „în principiu”. Art. 65.
