Brigada diverse – (E) zi(u)a ș(i) r(â)ndul (v)ostru
5 august 2024
De neratat întrebarea: de ce-ar folosi extratereștrii lumină la ale lor „mijloace de transport interstelare”? Tot Edison le-a procurat becurile?
Bine, dacă ne luăm după inscripțiile împrăștiate pe drumurile județene, sunt și acelea localități. Dar cât de curând nu se vor mai numi așa. Ca demonstrație că nu înaintez gogoși…. Mă uitam după numele unui oraș din lume care să se potrivească la un fel cu metagrama titlului din articolul anterior. Zic: „Hai, poate o fi vreunul fistichiu la noi în țară, înainte de a deschide granițele nesfârșitei luni.”. Ioc. Am dat totuși peste o statistică la îndemâna oricui, 319, „… în prezent…” – sesizați și la ei cum planează incertitudinea -, urbi (acu-l folosesc prima dată; pus în dificultate de ne uzul pluralului, m-am adresat spășit dex-ului) mai mari și cu totul mici de la 91, sub Codlea, care adună de puțin peste 20.000 de locuitori. Și liliputane, adevărate sate de la 174 în jos, sub Lipova, cu mai puțin de 10.000 de locuitori. Stă bine Brăila (11), Buzăul (19), Focșenii-s pe 28, iar cea mai cea așezare, veți fi uimiți, chiar și fără garnizoana militară, mare odinioară, cu general de general, acolo unde-mi mâncă scrisul nopțile și zilele vreo 9 luni, la întrecere cu târgul în jurul căruia gravitează, Florești, sat în toată regula, dar unul neobișnuit pentr-un regățean în 1987-1988, unde câinii defilau periodic alături de stăpâni, în lesă, lanț cu zgardă, în drum spre vaccinare, 52.735, o explozie de români în mai puțin de 20 de ani. De la 7000 și ceva, la 22.000 în zece ani și apoi la numărul de mai sus în 2021. Deci, să nu se mai lamenteze jurnaliștii că prin limitrofele buzoiene nu s-a născut anul trecut niciun pui de țăran. Se nasc în altă parte.
Ca să te agațe de nas. Cum să fie gratis cadastrarea? Când a fost vreodată? Și numai ca să faci copii ordinare, nu mai spun de cele legalizate, și tot te scarpini în buzunar. Vrăjeli pentru proști.
Femei…. De necatalogat. Pe măsură ce îmbătrânesc, se țăcănesc. Și nu se uită cum se scurg toate alea pe ele, cu ce se îmbracă sau ce le apucă. Deunăzi vreo două expirate prinseseră aripi din sală și purceseră pe scenă. Că-i și spusei nevestei: numai să te prind c-ajungi ca…, că-ți rup picioarele!
Relativ ăsta este…. Nu e nici ușor, nici…cum. La muzică e chin. Nu învață nimeni nici repede, nici lesne. Și nu-s nici cinci instrumente la care cântatul să fie o joacă. Nici la frunză măcar.
Unii… n-au ce face. Jurnalistic. Să găsești ceva fantastic la muzicanți de duzină. Să-ți mai și alegi din text un fragment pe care să-l faci head pe facebook. Mândră, cică, modernă și cu pieile bronzate (o fi dintre cele cu piele laxate de mai sus). Mai să cred că „subiecta” e țigancă sadea.
Scor 2-1. Pentru încă gazda președinției. La numiri. Ioha doi consilieri pe post de ambasadori, Ciolacu unul singur.
La câte nenorociri pățește omul…. Dar nu poți linșa mediatic o afacere tacit acceptată de orice râmnicean. În ea s-au scăldat majoritatea. Să acuzi…. Dacă e un fundament. Că așa de aruncat vorbe fiecare ar putea să le scoată pe gură nefondat. Hai că la un ins neglijent – asta din folclorul minutelor de resuscitare nereușite -, bătrân, bolnav te aștepți să-i cadă guvernul fiziologic sub asediul revoluției neluării tratamentului, însă la un tânăr, precum cel stins după nenumărate zile (șapte-opt sau mai puține tind către infinit) de… – incalificabile decizii sanitare – spitalizare, ai totdeauna speranțe de supraviețuire și chiar mai mult. E de ajuns să postulezi propoziția „tinerii nu mor niciodată” ca să-ți dai seama ce putere de regenerare are organismul la acea vârstă. E suficient să nască în oricine întrebări genetice, anamnestice.
