Fărădelegea lui Călin – And… action!
Fiecare lege cu abordarea proprie.
Cu viziunea diferită. Căci altă carte, altă mâncare de… limbă. Definită corect, prea ca la ora de tehnologia materialelor de pe vremuri, acțiunea de tip civil, în instanță, „… este ansamblul mijloacelor procesuale…”. Deci, nimic altceva, deși se clamează protecția dreptului pretins, ei îi mai zic și subiectiv – suficient pretins -, și apărarea părților, procesul este doar o fază cu operațiuni menite, ca și-n procesele tehnologice, să găsească soluția eficientă și… corectă. Art. 29.
Credeam că pretențiile unora, a căror rezolvare ține de alte persoane, împotriva, cum stă scris la Art. 30, se poate întâi trata cu un soi de mediere, cu un terț care să caute, până se ajunge la tevatura procesuală, a le rezolva amiabil. Că ulterior poate face o cerere către instanță, desigur, este cât se poate de normal, natural. Însă menirea acestui articol este să determine cele patru tipuri de cereri acceptate: principală, accesorie, adițională și incidentală. Principala – cererea introductivă, cu capete… de cerere și principale, și accesorii. Accesoria – dependenta de capete de cerere principale. Adiționala – în care se modifică pretențiile anterioare. Incidentale – ce se formulează în timpul procesului.
Fără alte prezentări, apărările – și e corect așa, să nu se mai repete de-a surda chestiuni deja uzate în terminologia juridică – sunt fie de fond, fie procedurale. Art. 31.
De formulat poate oricine. Presupun. Însă la susținere apar condiționalitățile adevărate, cele ce pot face din cerere una demnă de luat în considerare sau nu: l’auteur să aibă capacitate și calitate procesuală, să justifice interesul formulat ca pretenție. Aceleași cerințe și pentru apărare. Art. 32.
Interesul poartă…. El fiind „… determinat, legitim, personal, născut și actual.”. În privința ultimelor două, pot fi eludate ca parte în cvartetul juridic obligatoriu, deși încă nefăcute, neîntâmplate, se pot invoca apriori sub motivul că se va încălca un drept și că se poate preîntâmpina o pagubă ireparabilă. Art. 33.
Măcar altfel decât Codul de Procedură Civilă. Nu totdeauna e necesar citatul, cum nici interpretarea oficială, propusă de text-iliștii lui, nu mi-e la îndemână. Este, dar mă țin deseori departe de ea. Și altfel se pot reface ceva ce și-ar fi avut locul laolaltă. Predarea de bun și executarea de obligații de întreținere, în Art. 34 în două alineate, în formulare proprie că sunt viabile atât cererea de predare… și cea de executare…, cât și pentru alte prestații, înainte de împlinirea termenelor stabilite. Intră și anticiparea ducerii la îndeplinire a altor obligații, când se constată că așa se va „preîntâmpina o pagubă însemnată…”.
Art. 35 are practic două părți. Una pentru cererea constatării unui drept, „a fi sau a nu fi”-ul său. Alta pentru oprirea acestei cereri când interesatul ar putea să ceară „… realizarea dreptului pe orice cale…”, juridică. Este cumva dubioasă această relație. Poate persoana nu știe că dreptul ar fi real și dorește să primească o confirmare. Iar mai apoi să și-l ceară. De ce să se excludă?
