Literadura nr. 32 (2)

Ioana BURGHEL

Fără vreo aură specială

Încerci să mă încânți
cu felia ta de viață.
Atâta vorbărie pentru nimic!
Gravitez în jurul eului meu
cu toate orgoliile dezvelite.

Nu, n-am să scriu o carte
cu o mie de pagini
după cum te aștepți!
Nici luna nu va răsări
în urma mea
numai pământului nostru
îi va crea o aură de gheață
tăioasă.
Știi
când m-am prins cu degetele de cer
mi s-a părut că nu poate exista ceva mai frumos
acum
mă gândesc la toate răsăriturile pierdute inutil
la metrul meu de iarbă legată de coasă
la toată această învolburare de litere mici
într-o mare de litere mari și
mă doare orice tremur de primăvară
aruncată în necunoscut

Vis pe bucăți

Nu știu cum ar fi fost să-ți fiu
aripa aceea dintr-un umăr foarte greu.
De la început
am știut amândoi:
dacă îmi desfaci inima în bucăți
acolo sunt toate zilele pe care
nu le-am trăit.
Acolo
e încă o viață de om!
Nu a mea!
Nu a ta!

Plouă mult la mijloc de primăvară și
îmi e tot mai frig.
Ieri am desenat, în creion, un vis.
Unul care s-a întins
peste patruzeci de zile și patruzeci de nopți.
Cineva m-a întrebat
ce-i prostia asta.
N-am avut niciun răspuns valid.
Dacă aș fi avut unul
oricum n-ar fi contat!
Fiecare își înțelege mâinile și umbra.
Poate nici pe acelea.

O femeie era!
Într-o împletire de doi ori doi
la infinit!
Era o femeie!

Ceva se destrăma
în sângele nostru
ca un asfințit
într-o sticlă de
lampă.

Nimeni nu mai cumpără vise!

Zac, prăfuite, prin cine știe ce cotloane
de librării cu aer trist
mai ieftine decât fumul unei țigări
palide,
precum porțelanurile
acestei lumi în derivă
din când în când
se îmbrățișează cu iluziile unei vieți
în lumina reflectoarelor
dau mâna cu speranțele deșarte și
râd, fericite, în odaia lor
cu parfum de
lavandă.
Nimeni nu mai cumpără vise!
dar ele continuă
să se bucure și să zboare
către toate sufletele abandonate
către toate inimile
risipesc ceața și fac lumină
în toate cetățile în care
femeia cu ochii albaștri
încă mai râde.

Francisco STOICA

Gânduri în 77 de cuvinte

BIBLIOTECA AMINTIRILOR

Cred că nu sunt singurul căruia i se întâmplă așa ceva, atunci când călătoresc în amintiri o fac cu toată seriozitatea, mă pierd pe acolo… Pare a fi timp pierdut, ce caut pe unde am mai fost??? Măcar de aș face o selecție, să revăd în minte trăiri frumoase, dar nu și cele urâte se bagă în seamă, asta înseamnă că nu prea decid eu ce să îmi reamintesc, este ceva dincolo de mine care mă comandă…

CÂT SUNT EU?

Am fost cam derutat la un moment dat privind rafturile unei biblioteci. M-am întrebat unde este viața reală, în cărți sau afară? Dacă citesc, intru în lumea altcuiva, în trăirile lui, eu… unde sunt atunci, ce se întâmplă cu mine? Trăiesc? Dacă ies afară mă invadează o lume cu reguli făcute de alții, nu de mine, trăiesc parcă mai complicat, tot nu știu cât sunt eu, și atunci este mai simplu să evadez între paginile unei cărți?

IAR NU A SEMNAT CONDICA

A apărut așa, liniștită, parcă venea la serviciu, a intrat fără să se prezinte, avea legitimație sau… era legitimată să vină, cam face ce vrea ea, uneori vine mai devreme, alteori mai târziu, trece pe lângă condică, nu o semnează, nu o întreabă nimeni nimic, aaaaaa… păi a mai fost pe la noi, o știm, priviri pe furiș, cum să nu o privești, este atât de frumoasă… știu primăvară, tu ești admirată, cum să te certe cineva?

IEȘIM DIN TIPARE?

Nu-i condamn pe cei care vorbesc cu dezacorduri gramaticale, poate nu au multă carte, poate acolo unde trăiesc ei este o normalitate. Dar sună urât la cei cu pretenții, care apar în public și nu conștientizează cum vorbesc! Ei bine, de la o vreme dezacordurile se folosesc în glumă de cei care vorbesc corect, îi văd că simt așa… o plăcere deosebită de a ieși din tipare. Și aud câte un ia zi dragă, este frumoase astea?

ÎN URMA PREZENTULUI

Privesc cu uimire cum manevrează tinerii telefonul mobil, rapiditatea pe care o au la jocuri, la tastarea mesajelor, ușurința cu care înțeleg totul din meniu. Prind repede totul, se descurcă, să fie oare mai inteligenți? Nu mă întreb de ce nu pot fi și eu așa, vorba cuiva, dacă ai rămas cu o secundă în urma prezentului ești mâncat. Este vorba de fapt de o altă generație, cum va fi oare peste încă una? Cine știe…

MAI ÎNTÎI DECOLTEUL

Rochie scurtă, mulată peste poate, decolteu generos, cui să nu-i placă? Se mai așează uneori și în dreptul hărții, de nu mai vezi temperaturile și regiunile, păi ce, alea interesează? Și uite așa, tot admirând prezentatoarea, îți dai seama că a trecut timpul rubricii meteo și tu nu știi câte grade vor fi mâine sau dacă va ploua. Să mai spun ce scrie în manualele de jurnalism, că nu prezentatoarea trebuie să iasă în evidență, ci știrea?

SIGUR ÎMI CITIȚI GÂNDURILE…

Vin diminețile la fereastra mea, parcă se succed din ce în ce mai repede, vin în culorile primăverii, ce culori… sunt însoțite de cântul păsărelelor, un adevărat spectacol, uit pe moment toate cele, admir… admir și zâmbesc, așa este că voi mă iubiți, dimineților? Altfel nu ați veni atât de frumos îmbrăcate, nu ați fi atât de generoase… Știți ceva, eu nu știu cum să vă spun că vă ador, dar sigur voi îmi citiți gândurile, nu?

Cenaclu NORR de la Ploiești

Înființat pe 11 martie 2024, NORR este un cenaclu literar pentru tineret, înființat ca un răspuns la o cerință culturală veche a orașului și este coordonat de scriitoarea Camelia Iuliana Radu, poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din România.
NORR are deja proiecte în derulare care răspund la întrebările: Ce este și ce nu este un volum de debut? Este corect să privim critic propria poezie? Cum ieșim din blocajul de autor? Cum îți citești creația literară? Care este dominanta emoțională/ideatică a creației tale artistice? Dar vocea ta literară? Cum vrei să te perceapă cititorii? Cum îți pregătești ieșirea în public? Multe alte teme de interes pentru scriitorii tineri au devenit proiecte, dezbateri, discuții libere.
NORR și-a propus să invite la întâlnirile literare scriitori din județul Prahova, dar și din alte orașe, să aibă acțiuni și interacțiuni cu centrele culturale din țară, cu alte cenacluri literare. De altfel, va fi o vară plină, cu multe evenimente culturale. Deja sunt în derulare două proiecte literare: Nu știu cine ești, fă-mă să te țin minte!, un proiect care are ca scop formarea identității artistice a tinerilor autori și Desenează-mi o poezie, un exercițiu creativ inspirat din operele plastice expuse la Galeriile de artă. Artă din artă, una din cele mai noi tendințe ale tinerilor poeți și artiști plastici. Ambele proiecte vor avea ca finalitate antologii, participări la spectacole, mai multe seri de poezie în aer liber, mai ales în vara aceasta, când municipiul Ploiești este capitala culturală a tineretului. Cel mai iubit proiect NORR este însă mentoratul pentru volumul de debut, unde sunt înscriși deja patru tineri scriitori.
Norr înseamnă Nord, cu multe sensuri adiacente: acasă, direcție bună, stea călăuzitoare, a aparține, de-ai noștri, loc de baștină (în cazul nostru, poezia); este un nume misterios, poetic, are forță, fiind un cuvânt străvechi, care aduce pe trena lui istorică multe conotații bune. Este o sintagmă răspândită internațional, făcând parte din cuvinte ce aparțin multor limbi, deși are sorgintea în Nordul geografic al planetei (numele cenaclului a fost propus de eseistul Marian Mărchidanu, fiind inspirat de titlul volumului de poezie NORR, al scriitoarei Camelia Iuliana Radu – Editura Tracus Arte, 2016).

Ioana ȚOPA STAN

Cu ciocolată, vă rog

Nu mai era nimeni la coadă
Nici vânzătoarea nu era
Nici patiserii
geamul își micșorase lungimea,
înălțimea și lățimea
geam tridimensional

Îmi analizează cu entuziasm mâna
în timp ce perforez
structura cristalină
lustruita cu soluție alcoolică
ziar și constrângere financiară.

Pătrund în mlaștina seacă,
mă împotmolesc în firmiturile de plângeri uscate
lăsate să se rumenească la răcoare;
Extrag avid cornul.
A dispărut contractul de muncă

Mușc din reprezentarea calciferă
Este aproape bun,
îmi învelește frământările în gust amar de cretă
așa cum brutalizează patiserii coca,
Adun la un loc bucățile de informație
acumulate prin studiu și presimțiri recepționate
în măduva oaselor:
Te zguduie, îți întorc fibrele pe dos
le freacă bine cu sodă
apoi le agață pe sârmă
– nu se usucă, le bate ploaia, repetă procesul –
Poate mâine, le promit.
Sunt înconjurată de prieteni
De ce am atâția prieteni?
I-am agățat cu ranga de prin lume
i-am băgat în buzunar