Ora de muzică 77
De ce vă temeți cel mai tare? Eu de eșec, de respingere și mai ales de terfelire.
N-aș suporta ecoul cuvintelor de ocară nicicum. În secunda doi aș da play frustrării și m-aș ascunde pe fundul butoiului cu singurătate, nu de frica scoaterii capului în lume după o așa jignire, după o radere totală de pe fața sindromului om, ci din lehamite. În ultima vreme și-au făcut unii un obicei….
M-a durut dintotdeauna când cineva a fost călcat în picioare. Simt și eu pe piele proprie când se ridică priviri dezaprobatoare la neputința mea și mă găsesc vinovat de fiecare dată că nu m-am putut înălța niciodată peste acea ștachetă fixată pentru a delimita pe cei mici de cei mari, pe proști de deștepți, pe cei talentați de acei fără pic de har. De, nu le poți avea pe toate! De aceea fiecare ins este bun de pus la locul lui.
Discutăm aici totuși despre muzică și despre rolul fiecărui participant la îmbogățirea ei cu încă o capodoperă. Repetând oarecum experiențele cu vorbitori, Sting apelează la glasul lui David Foxxe pentru Saint Augustine in Hell. Actorul este pus să spună vreo două, cu aluzie la contabilul care l-a ,,ușurat” de șapte milioane de dolari, în mijlocul melodiei și sună cam așa: ,,Relaxează-te, ia o țigară, simte-te ca acasă. Iadul este plin de judecătorii cei mari, de sfinți decăzuți. Avem cardinali, arhiepiscopi, barristers, contabili, critici muzicali, sunt toți aici. Nu ești singur, nu ești niciodată singur, nu aici. Ok, pauza s-a terminat!”. David joacă atât în filme de televiziune, cât și în cele de cinematograf: în rolul chimistului din Mr. Holmes și al Moseniorului De La Quintinie din A Little Chaos, 2015, îl interprează pe Harry în pelicula Plastic din 2014. Prima ecranizare de marcă la care a participat este adusă spre supunere publică critică în 1986. A jucat rolul lui Cook în Pirații, este Mister Mivvi în Little Dorrit (Nobody’s Fault) (Little Dorrit’s Story) în 88, se dezbracă în 93 în Naked, revine abia în 99 pe celuloidul lui Plunkett & Macleane și în 2006 pe Sweeney Todd. În serialele de televiziune este campion, are câtva zeci de roluri în tot atâtea episoade.
În dreptul instrumentului ,,fin” de suflat, Sting l-a ales pe flautistul Dave Heath, un tip ,,dur” cu țeava argintie cu clapete, convins încă de la 17 ani că poate aborda tehnica de jazz în forță. Prima compoziție, Out of the Cool, se naște în 1978 dintr-o cerere a unui coleg, Richard Blake, flautist și el, pentru o piesă care să o simtă și să sune a jazz. Piesa are sonorități și aspre, și blânde, și clasice, dar și atonale, deseori ,,zbârlind” urechea, mai ales în părțile de pian unde acordurile au destule intervale în afara uzanțelor. Cântecul a devenit repede cunoscut și a fost transpus și pentru vioară și saxofon. Până la schimbarea de stil din 1982 reușește să creeze Rumania în 1979, Recall în 1980, Coltrane în 1981 și Fight the Lion, o melodie pentru colaborarea pian – saxofon Coltrane – McCoy Tyner, dedicată lui Muhammad Ali. Începând cu Rise from the Dark trece la compoziții pentru orchestră cu diferite noi tehnici de abordare: ritmicitate aparținând rock-ului și armonie extremă împinse de la agresivitate la romantism, precum și secvențe de acorduri avangardiste. Piesele lui Dave sunt pentru aproape toate combinațiile de instrumente de suflat și cu coarde, dar concertul cel mai controversat a fost scris pentru Nigel Kennedy, denumit This is Alone at the Frontier, unde violonistul trebuie să improvizeze toate părțile ce-i aparțin și un cor de rap-eri să performeze în timp ce pe fundal se desenează în stil graffiti. Prima reprezentație a ținut sala în picioare minute bune pentru ovații. Sunt peste 28 de piese care îi sunt atribuite ca autor, dar colaborează și cu alți artiști. Știți unde cântă Dave Heath în Mad About You? Dacă nu, e timpul să ascultați mai atent!
