Fărădelegea lui Călin – Calul civil
Pân-aci fuse.
După lupte seculare care durară cu exactitate aproximativă nu mai mult, dar nici mai puțin de trei ani și jumătate, acolo, o zi, două, trei minus, ne aflăm chiar la final de Cod Civil. Năbădăios ca și frații mai mari și mai tari, constituția, penalul și al său complementar procedural, civilul nu s-a dezmințit de expresivitățile ciudate, forțate, depășind cadrul riguros al limbajului juridic de nenumărate ori. Cele 10 ultime articole….
Cum reaminteam, unele lucruri au părut mereu altceva decât erau în realitate. Însă de mă miram de excluderea cecului uneori din trioul titluri…, de fapt lui i se dădea practic o importanță specială. Și pionezele de acum nu multă vreme, atribuite limbii române, revin prin fraza Art. 2655 în partea finală: „… determină persoanele asupra cărora poate fi tras…” cecul. Nu găsesc nimic logic, nimic românește, acțiunea propusă de verb neavând rol lămuritor, pur și simplu nu pot spune cine și ce face. Restul de text se refera la legea statutului unde acesta „… este plătibil…”.
Povestea bătăii cap în cap a legislației diferitelor state continuă. Ce-i la alții cec nul, pentru motivul că nu l-a încasat cine trebuie, la alții poate fi valabil. (Art. 2656)
Corect: obligațiile subscrise pe o lege obțin efecte pe aceeași lege. (Art. 2657)
Pare că nu a scăpat Codul Civil nicio expresie…. Și chiar dacă a mai scăpat una, își completează patrimoniul lingvistic cu „… determină îndeosebi” a Art. 2658. Încă de la prima literă a enumerării avem o noutate veritabilă: postdatare. Cecul de tras obligatoriu la vedere ori după o anumită perioadă tot așa. Termen de prezentare – ce prezentare? Am omis să spun cine „determină”: legea statului cu cecul…. „Dacă cecul poate fi acceptat, confirmat…”. Tot un dacă în situația de cerere sau obligativitate la plata parțială. Iarăși…. Ceva cu „… cecul poate fi barat…”. Să-mi fie scuzată îndrăzneala de a nu căuta ce vrea să fie bararea. Sunt gata să pic stare de perplexie: încă o vorbă de „duh”, provizion. Nu vă zic cum pare „trăgătorul” cu tot cecul lit. g), în stare să revoce plata sau să facă opoziție în privința plății. O lege care are și rol de protecție, măsurile sale vizând furtul sau pierderea cecului. Protest, cică, dacă se dorește conservarea dreptului de regres.
Fiducia se supune legii sugerate de constituitor și stipulărilor de la Art. 2637. (Art. 2659)
Nu-i lege? Putem împrumuta de la alte stare. Încă un „îndeosebi” pentru câteva chestiuni: loc de administrare, situarea bunurilor, locul de reședință, scopul fiduciei și unde se realizează. (Art. 2660)
Art. 2661 folosește metoda lui 2659, cu înșirări de puncte vitale pe care legea trebuie să le atingă. Printre ele desemnare, renunțare…, modificare, încetare de fiducie. Și mai câte-s….
Deși lege aferentă, Art. 2662 adaugă și unele distinctive la izolare, administrare.
Prescripția – cu legea ce se aplică dreptului însuși. (Art. 2663)
Când intră în vigoare? Când s-o face lege ca să se pună în aplicare. Termen de 12 luni pentru adoptare de către Parlament. (Art. 2664)
Și… gata!
