Brigada diverse – (R)ațiuni (r)eunite
2 mai 2024
De când spun fraților: deși sunt milioane de șoferi, la noi, tot șoferia rămâne meseria viitorului. De-aia Umbrărescu, deocamdată, a cam furat angajații altora. Se și muncește, se și plătește. Poate vor înțelege într-o zi toți angajatorii cum ar trebui să funcționeze această relație.
Verosimilă, neverosimilă…. E cam ca-n modestul meu roman, cu infiltrări de inși între ciobani. A! Povestea unui „păstor” prin Hațeg, făcându-se o paralelă cu Badea Cârțan, „orfan” de carte până la 16 ani…. Mici baliverne ale istoriei de pus pe facebook.
Era lumea mai sănătoasă, mai ne insulinizată. Prietene, deși stăteam la coadă la zahărul pe cartelă (și ulei) la Hoțescu ăl bătrân (ce nume au unii…) pe colțul stradal cunoscut drept Zimbrul, era cu mult mai bine. Mai schimbau oamenii o vorbă normală, mai învățau și țâncii de la cei vârstnici cum se și tace.
De-aș pune laolaltă cele două păreri ultra avizate, a unui câștigător de Nobel și a lui Hawking, mi-aș lua la revedere de la…. Primul susține că n-o să plecăm niciodată să colonizăm alte planete (cam cum sunt rușii rămași pe teritoriul lor: oriunde ar da să cotropească, se întorc acasă, la frig, vodcă, samovar, samur, baie la copcă și saună), bazat pe neîmplinitele previziuni de acum jumătate și mai bine de secol; celălalt – bine că s-a dus (la cum trăia… și la ce trăsnăi îi ieșeau pe gură…) – că nici să nu mai stăm pe-aci că ne-așteaptă anihilarea. De n-ar fi fost dus… i-aș fi sugerat să plece el pe altă planetă. De-ar fi avut cu ce.
Ori ei sunt pe altă planetă, ori se prefac că trăiesc pe pământ. Niznai…. Ar fi două chestiuni de subliniat. Om fi urmărit noi, muritorii de rând, mii de ani clima, dar n-am notat chiar tot și chiar de am fi lăsat un semn prin toate cronicile, tot n-am reușit să creăm, dincolo de obișnuitele fenomene, chiar și dincolo de cele mai ieșite din comun, tipare standard universal valabile anual, lunar, zilnic și chiar cu ora. Cu atât mai mult, nu am pus preț pe alarmările diverșilor privind temperaturile crescânde, puse pe seama nesăbuințelor economice omenești. S-a și dovedit cât rău produc naturii erupțiile vulcanice și alte furii ale ei însăși. În sfârșit… s-a trezit și ONU, intrat de multă vreme pe terenul inutilității, să fie de acord (aici dubla ipostază) că nu există nicio ieșire din tiparele vremii. Ba a amintit că și acum 50 de ani au mai fost „excese”. Ori stăm prost cu memoria, ori se vorbește de-a surda la proști. Trezirea am determinat-o, însă alternativei nu i-am dat glas: adică doar dacă dă „edict” organizația e valabil?; în caz contrar am fi rămas cu povara sufletească a vinei otrăvirii planetei?
Cum se face că tocmai azi…? Știrea despre „egalitatea urinării” femeilor din Olanda pe stradă, dar nu oriunde – bătăioasa neerlandeză a făcut nu chiar în văzul lumii, i s-a acoperit rușinea cu dosul prietenilor, însă în al autorității da; motiv de sancțiune pentru polițist (nici nu știu românii ca mine, de pământ, cum apar ăștia pe-afară, nu-i vezi fir, dar la prima și cea mai nevinovată abatere se ivesc în secunda doi); motiv de susținere a toaletelor publice și pentru femei (asta e segregare de sex) -, ci în locuri amenajate special, s-a potrivit cu necesitatea omului care azi mi-a asigurat service-ul internetului (în fapt a tras din nou cablu de la căsuță la stâlp, pe motiv că în urmă cu două zile ceva, cineva, cumva a atins „cerul” și l-a smuls împreună cu încă două, fără să se mai plângă cineva și de ele), plecat după intervenție, întors grabnic la mine pentru nevoile urgente.
