Brigada diverse – (G)alena
28 aprilie 2024
Mănânc. Adevărul este că dacă îmi pun mintea cu alimentele, nu mă mai opresc până nu simt că sunt plin. Am puterea totuși să mă abțin. Deși aparițiile mele scenice s-au împuținat, în cele două sau trei pe an încerc să mă prezint cât se poate de firesc, cu mici închideri de ochi închipuindu-mi că reușesc ceea ce mi-am propus vocal (și ce nu), fără să sucesc pletele ca morile de vânt palele. Dar cu precădere încerc să nu arăt foarte mult diform. Acolo unde stă cocoașa sper să se vadă din public o aplecare artistică, acolo unde picioarele sunt subțiri adaug un gadget ca să le mai umple, iar unde este burta, cel puțin cu o săptămână înainte renunț la o parte din rația zilnică. Desigur, majoritatea artiștilor caută azi soluții pentru o imagine bună, la care, mai rudimentar, mai acasă, am apelat și eu, chiar dacă motivele personale ținteau ieșirea din sedentarismul biroului, revenirea la măcar jumătatea de formă fizică avută înainte de angajarea la… stat. În fine, porc nu poți ajunge în spectacol, oricât de Demis Roussos ai fi sau mai de-a noastră, odinioară, Monica Anghel. Așa cred. Sunt convins. Nu și alții, care nu se rezumă la cotețul național propriu și-și trimit la export „odraslele” muzicale: cubica reprezentantă a Ucrainei la Eurovision.
De-o grăsime fusese și Teo Trandafir. Firește, și-a dat seama că are nevoie de o ușurare de greutate și a reușit să slăbească. Mai suplă și mai înțeleaptă. A doua calitate căpătată de la fiică-sa. Nefiresc, cel mic trebuie să învețe de la cel mare. Stau totuși în stare profundă de uimire și mă întreb cum era înainte. Afirmă cu oarecare nonșalanță – presupun că nu știe precis cu ce are de-a face – că lecția primită se încadrează la „fericirea nu trebuie să însemne nefericirea altora”. Nu pot interpreta decât prin ipoteza că în alte timpuri uza tocmai invers de învățătura însușită.
Cine nu s-a lămurit de cum arată țara și mai sus-pușii săi aleși și nealeși, să ia la cântărit fapta prin care guvernul dă dezlegare loteriei române să facă bani pentru cheltuielile lotului olimpic de sportivi. Adică nu sunt bani pentru ei, însă pentru alegeri da. Sper să fie „răsplătiți” peste o lună și peste încă vreo trei cum se cuvine.
A trecut o oră de când tot încerc să găsesc ceva relevant și măcar trecut un dram peste zona nesemnificativelor. Nu m-a tentat nici Clotilde, nici Ponta, nici sființiile lor sărbătoriții de nume cărora le adresez reproșul primirii „La mulți ani!”-lor cu bucurie, fără să se întrebe dacă urările chiar li se potrivesc, în schimb mi s-a părut tentant să ne gândim până unde a coborât clasa politică, dacă a ajuns în stare să-și verse persuasiunea pe olimpicii la limba și literatura română.
Aș mai fi avut una…. Dar se supără iar una dintre sfințiile lor că iau… în deșert….
