Fărădelegea lui Călin – Cubul civil
Încă îmi face rău la vedere „cârmuiește”.
La auz deopotrivă, tocmai mie, cel cu ureche defectă din naștere. Azi. Acum „n” ani în urmă n-ar fi avut acest ecou reverberant cu tente medieval-vulgare.
Subiectul Art. 2603 stă prins între creația de cuplu mixt, naturală, poate și pe alte căi, artificial-medicale sau prin maniera „eu te-am făcut, dar te recunoaște altul”. Astăzi legea stă, precum degrabă citii matinal la un domn recomandat de un altul, Mihai Ursachi, respectiv Nicolai Tăicuțu, după statuarea-mi anticipativă. La M.U. cei cinci mii de ani ai pietrei nu sunt suficienți ca să cunoască omul de numai jumătate de veac, mai mult sau mai puțin, pe când acesta o cunoaște pe a pietrei de-a-ntregul. Așa cum nici mie – nici vouă – nu-mi trebuie multă cercetare pentru a raționa despre filiație. Că produce în timpul căsătoriei efecte, că după ce se naște copilul efecte apar chiar dacă mariajul era deja întrerupt. Și există consecințe indiferent de se tăgăduiește filiația, chiar în timpul mariajului. Aceleași fapte și lege stabilesc și cum, și cine, și când se atribuie numele noului născut.
Efectele generale ale căsătoriei se supun legislației, fie nașterea copilului anterioară căsătoriei și se dorește legitimarea lui prin aceasta. Obligațiile rămân aceleași. (Art. 2604)
Cum li-i gândirea…. Însă la ce te-ai putea aștepta? Am realizat târziu, abia alaltăieri, că această întreținută enigmă lingvistică continuă își are obârșia în însăși titulatura generică: Codul…. Prin urmare, ființarea lui stă sub semnul criptării.
Art. 2605 face parte din categoria celor sunt puse sub semnul întrebării: era potrivit să se găsească în alt articol? Gândind la anteriorul, unde uniunea maritală se produce după concepere și naștere, avem aceeași speță: filiația copilului din afara căsătoriei. Însă m-am pripit. Discuția se poartă despre la momentul nașterii. Totuși…. Copilul la data nașterii nu are naționalitate mai mult decât una declarativă a mamei. Ca făt el nu este decât o persoană prezumtivă. Iar cât privește naționalitatea multiplă, o fi posibil la alții. La noi…. Și iar stau îndoit de existența cu totul a pasajului „Dacă copilul are mai multe cetățenii, altele decât cea română, se aplică legea cetățeniei care îi este cea mai favorabilă.”. Dacă n-avem deloc tangență cu respectivul, ce ne interesează filiația? Pripire la nepripire. Al. 2 cată la Al. 1 recunoașterea, efectele și contestarea filiației.
O serie uzuală de concepte și principii materne va crea precedentul inexistenței părintelui patern pe foaia de vărsământ în viață a nou-născutului. Așa va dispărea și Art. 2606, unde mama are încă dreptul de a cere partenerului de procreație să răspundă pentru cheltuielile din timpul sarcinii, dar și pentru cele de la nașterea copilului, după preceptele legii ei.
Adopția. Cea mai nefericită situație, efect al lașității asumării rolului măcar de animal al omului, în cele mai multe cazuri. Restul se subordonează fortuirii. Două legi își pot aroga aplicarea: a adoptatorului și a adoptatului. Condiționați de îndeplinirea obligațiilor ce țin de o astfel de procedură. Dacă doi soți adoptă copilul, aplicabilitatea este consecință a legii căsătoriei acestora. Procedeu juridic identic la adopția copilului celuilalt soț. (Art. 2607)
După adopție, legea națională a adoptatorului va crea efecte juridice. Pentru soții adoptatori tot legea căsătoriei, inclusiv în cazul desfacerii adopției. (Art. 2608)
Forma adopției – a statului unde se încheie. (Art. 2609)
Nulitatea adopției – prin legislația Art. 2607, a condițiilor de fond; când nu se respectă condițiile de formă, prin legislația Art. 2609.
