Propoziții pretențioase – Aplanai
De ce m-am temut, mă voi teme în continuare. Lunga listă e gata, o alta, la rând, urmează.
La colț…. Acolo unde lumile se termină și reîncep altele. Orașul…. Așa cum a fost…. Începe să nu mai fie. Aici un gard garnisit cu tencuieli din cele decorative, dincolo un mastodont răsărit parcă din erupțiile întâilor vulcani….
Născut, crescut și deja îmbătrânit în această urbe, nu poți să nu observi câte se petrec și nici să uiți câte ceva din viețile altora. Doamna Ciufu avea o casă impresionantă, bătrâne amândouă. Era suficient să intri pe poartă, să ții pe lângă clădire, să mergi câțiva metri la stânga ca să găsești intrarea secundă ce ducea către bucătărie. În ea primeai, la cerere, o sticlă sau două de borș. De tărâțe. Contra cost. Fusese probabil a cincea redută pe care o „cucerisem” în numele unei ciorbe acre. Celelalte, de pe Ștefan cel Mare, peste drum de școala nr. 1, de la capătul străzii Lalelelor, vreo două de pe Amurgului și încă vreo două străzi din apropiere, își pierduseră farmecul, gustul și interesul.
Întrebările citadine se pun oricum, fie că primesc răspuns adecvat, fie că rămân doar niște povești plăcute auzului cetățenesc. Cum de a pus mâna Tufașu pe casă, pe terenul aferent ce nu fusese niciodată altceva decât grădină de legume, roșii arăcite pe stil vechi, a suscitat dezbateri de colț de stradă destule. Cum de a ridicat ditai clădire…. Cleveteli mai mult sau mai puțin sustenabile. Certitudinile s-au văzut ulterior. Și încadrarea în peisajul citadelei fără să-i știrbească din etică. Poate părea paradoxal. Chiar este. Acel zgomot de forfotă industrială nu trece dincolo de sticla geamurilor ofertante. Mai mult tumult – maxim – și poluare sonoră și vizuală se petrece peste drum, unde inclusiv glasul zburdalnic de copil, vesel, dătător de speranță, este acoperit de mugetul motoarelor automobilelor ce roiesc neliniștite prin preajmă.
Deși mai vecini cu noi decât cu Mircea Roth (mutat după 1990 pe Amurgului) – punem targhet locuința din adresa fundăturii Caisului -, Trufașu l-a ales să dea contur „pelerinei” de ploaie și „tivurilor” de scurgere. Cu șase serii de „gulere” la străzi și un „cerdac” în curte. Aplicei de la mijloc pentru iluminare mansardală, aferentă revoluționarului Tudor din Vladimiri, făcându-i noi felul după….
Avantajele căutării electronice. Fiind legat ombilical de paralelismul creat între memorii și cuvintele ordonate (deși în borta listei le-am amalgamat după voia și permisivitate povestirii), consultarea a ce am bifat și ce va urma să trec la index se realizează cu ușurință. Astfel am mai găsit forme omise de tehnicienii cuvintecare.ro și mă ajută să completez ceea ce am scăpat din vedere. Iată cum demersul apoetic (această vocabulă) adaugă liantul lipsă între apodoză și apofiza din noul meniu de șapte litere.
Nedepărtându-mă mult de calupul auto propus, recurg la uzul termenului adecvat raportului dintre muritorii de rând și z(m)eii înălțimilor.
La domnul Trufașu am atins apogeul încercând să remediem din marea de felii de tablă cea mai mare parte a deficiențelor, având de depistat locurile prin pod – la fel de ofertant ca și pălăria de ploaie cu bor aproape insesizabil – și diagnosticat cauzele. În fața aporiei, negăsind designului niciun folos estetic, cu atât mai puțin unul practic, am conchis totuși la final evidența: așa a dorit proprietarul, așa s-a învoit cu meșterul. Așa s-au acutizat în nu foarte mult timp deficiențele, așa a început să picure în nenumărate locuri să plouă.
