Cotețul cu metafore – Naivitate
unii spun
că poezia e precum o femeie
ce te cuprinde cu brațele ei fierbinți
și nu te mai lasă
până nu i te dăruiești cu totul
alții, dimpotrivă, spun că
poezia este un pat al lui Procust
în care e musai să încapi
pentru ca instanțele de judecată
să te poată încadra în tipare
iar judecătorul suprem
să-ți pună degetul pe frunte
în acel ritual al mirungerii spunându-ți:
,,- De astăzi ești Poet!”
naiv fiind
credeam că poezia
se află în acel spațiu infinit
dintre cele două degete
ale Creatorului și al lui Adam
de pe peretele Capelei Sixtine
prin care trece fluxul energiei divine
dătătoare de viață însăși…

