Ora de muzică 2 – All rise for 44/876
La punctul judecății de apoi.
Judecata mea, ulterioară mesajelor jurnalistice culese acum ceva timp, când cineva dintre dânșii, interesați măcar din curiozitate de albumul „ciudat” al cuplului muzical „neavenit”, adusese în discuție „procesul” intentat pe note. În punctul acesta, al nouălea cântec jamaicano-englezesc, tradus în titulatură drept „Copac strâmb” (Crooked Tree), se dorește mai mult decât un simplu proces politic, așa cum fusese catalogat, se vrea un proces de conștiință extins de la doi cetățeni către populațiile din care fac parte și ale lumii în general. Urmând tipicul unei săli de judecată, inspirați probabil mai curând de televizata serie de procese ale judecătoarei Judy, precum aprodul negru al dânsei, o voce – deocamdată neidentificată în parcursul textului muzical – cere tuturor celor prezenți să se ridice pentru (intrarea, desigur, a…) onorabilul jude Burell. Chemarea la ordine. Acuzații grave, apel la ridicare a acuzatului și de chemare la apărare către când este întrebat „Cum pledezi, domnule? Cum pledezi?”. Verdictul antamat, „Vinovat”, dar înainte de toate, o scurtă trecere în revistă a acuzațiilor de către judecător. Stupefiat că n-a întâlnit, de când este în serviciul reginei (majestatea sa…), o listă cu atât de multe și grave fărădelegi: crimă, șantaj, furt, tâlhărie, trafic de droguri și persoane. Adresându-se apoi acuzatului, îi cere să mai adauge, dacă mai are, ceva în apărarea sa. Pledoaria acuzatului aparține lui Sting. Legată circumstanțial, înainte de a muri (bănuiește el, în urma verdictului), de însăși nașterea sa. Preluând vorbele maică-sii. O țesătură interesantă. „În ziua în care te-ai născut, Dumnezeu s-a trezit din somn, Privind prin curtea lui după cherestea, A constatat că nu are deloc, În afară de o ramură veche răsucită, Undeva pitită în umbră. A scos-o la lumină și s-a apucat de lucru.”. O metaforă la adresa conceperii individului, cu defecte, cu neputințe. Căci tot acea mamă îi spusese fiului, după ani, că astfel cioplit de „Bunul Dumnezeu”, cu un suflet strâmb dintr-un copac strâmb, lumea n-ar trebui să se aștepte la prea multe de la el. Intrat din nou în rol, judecătorul este edificat, a auzit tot ce avea de auzit, însă, poate nici nu era nevoie de asemenea argumente, pe fața sa, a incriminatului, se citește clar vinovăția și de aceea „azi este ziua judecății” lui. În încheiere, învinovățitul prin însăși existența sa, conchide: „Nu cel clemență, Nu sunt mândru pentru ce am făcut, Am făcut lucrurile pe care le-am făcut ca și alt fiu al mamei sale, Nimeni nu este perfect, deci amintește-ți (judecătorule) ce vezi acum (la mine): Când Bunul Dumnezeu a cioplit un suflet strâmb dintr-un copac strâmb.”. Interesant, chiar interesantă stigmatizarea individului prin naștere. Cum multora li se pun etichete din varii motive, pentru defecțiuni fizice minore, mai ales pentru apartenența la familii fără istoric sau cu unul ce atinge minimul nivelului de trai. Primesc ambii artiști notă maximă.
Căci fără materialul sonor complet, creditarea textului ca întreg rămâne incertă. Să nu trecem mai departe fără ultima intervenție a judecătorului Burell, care, în final, aproape agasat de „lamentările” acuzatului, declară că nu mai dorește să audă nimic, este suficient, „Scoateți acuzatul din sală”. Totul pe fondul unei larme produse de asistență, cerând revenirea la ordine pe ton ridicat, uzând ciocanul rezolutiv. Materia muzicală este un conglomerat obținut din prepuneri de instrumente, renunțări la ele, adăugiri și sunete care vor să imite uneori pași, alteori atmosfera sugerată de versuri sau larma dintr-o sală de judecată. O urzeală pornită cu un pian dintre cele electrice, Rem, Solm, SibM, LaM, mai tot timpul, pe doi timpi fiecare acord, cadențând la finalul părților lui Shaggy cu exact maniera de la Mad About You pe exact aceleași versuri, tot pe o cadență de final, dar de la refren. Intrarea lui Sting iese din tertipul armonic și se folosește, tot din arsenalul său, de o scădere de la SibM, LaM, Solm, Rem cu fa în bas, Mim 7, 5- eliptic de cvinta micșorată, același Mi m…, dar cu sib în bas și la finalul pasajului LaM. Apoi la fel ca și Shaggy revine la re, sol, sib, la… cu o intrare de viori pe ultima șaisprezecime din timpul patru, trei treizecidoimi, și încă una pe timpul unu, în octava a șasea, un arpegiu pe Rem. Cum multe sunt cuvintele, și părțile muzicale nu puteau rămâne tributare în buclă pachetului armonic. Așa că Sting alege din nou să schimbe setul de acorduri: Rem, LaM cu do# în bas, SibM, LaM și, cu câteva note subtile și pașii lui Dumnezeu lucrătorul, pleacă de la DoM, SolM cu si în bas, SibM, LaM. Revine la normă și are același Mad…, executat deja de Shaggy, de două ori pe Crooked Tree. Pe pasajul acordic schimbat prima oară de Sting, Shaggy își încheie pledoaria prin chemarea la conștientizarea situației de facto a acuzatului. Final și pentru Sting pe modelul general, însoțit pe alocuri, ca un fel de răspuns, de intervenții de trombon. Basul are pe partea de Rem când și când intervenții pe notele re, re, mi, fa, mi, pătrime, optime, optime, optime, optime. Tot ca răspuns, sunete confundabile fără o audiție pe sistem de sunet adecvat, un sib și un la pe timpii 2 și 4, glisat, împins la distanță de reverb, un fel de corn de vânătoare sau bucium…. Raggae toată ziua, liniștit pe tobe, un ritm de la un capăt la altul aproape liniar, cu varientări pe fus, doar ramă la premier. Și câteva note pian sporadice.
L’equipe. Autori: Sting, Shaggy, Pizzonia, Shippy, Hoosong. Producția: Sting International. Producție adițională: Shippy, Hoosong, Kierszenbaum. Tobițe: S. International, Hoosong. Bas: Sting, Kierszenbaum. Pianul Rhodes (cel electric): Kierszenbaum. Pian: Geoffrey Keezer. Chitare: Dominic și Kierszenbaum. Trombon: Clark Gayton. Bailiff: Joan Campbell. Sunetele adiționale, efx-uri în termeni uzați de cei ce lucrează cu programe de muzică pe calculator: Shippy, Hoosong, S. International, Martin Kierszenbaum (despre el este vorba peste tot) și Heather Kierszenbaum. Mixaj la Ranch Studios al lui S. International.
Să nu râdeți de un necunoscător al limbii engleze. Gândeam – defectuos – că bailiff ar putea fi un instrument muzical (să fac încă o dată pe plac unui contestatar al lipsei atributului; deși, când subiectul este muzica, n-ar putea avea alte conotații; cum și când vorbești despre alte meserii instrumentul are reprezentări specifice). Este chiar aprodul, announcer-ul ce ridică lumea în picioare la intrarea judecătorului.
